Izgonirea pictorilor
Politicoasã si civilizatã ca o somatie
Zvonurile pe care le invocam în editia de sîmbãtã a ziarului nostru, privind iminenta reziliere a contractelor de comodat încheiate cu artistii plastici pietreni pentru folosinta spatiilor din Aleea Viforului ca ateliere de lucru si creatie, au fost confirmate în aceeasi zi de o hîrtie care, cu toate cã nu este semnatã si nici parafatã în vreun fel, are totusi tonul imperativ, nelinistitor si iminent al unei somatii: „Avînd în vedere prevederile Consiliului Local al Municipiului Piatra Neamt din data de 25.07.2008 prin care s-a aprobat diminuarea capitalului social al SC Salubritas SA cu imobilul din Al. Viforului, nr. 14, bl. D1 vã comunicãm cã acesta va fi predat în termen de 30 de zile Primãriei Piatra Neamt. Ca urmare contractele de comodat pentru atelierele din blocul D1 vor fi reziliate de la data predãrii. Vã multumim pentru întelegere si colaborare.“ Pînã în acest moment însã, pictorii pietreni nu au dat nici un semn de întelegere si, cu atît mai putin, de colaborare. Intrigati, s-au reunit într-o sedintã în care au cãutat solutii pentru a iesi din acest impas.
Decanul de vîrstã al pictorilor pietreni, Gheorghe Vadana, a rezumat istoria acestei povesti care începe, culmea, exact în anii cei mai frustranti ai comunismului: „ÃŽn anul 1982, cu o doamnã numitã Comis am fãcut un contract de închiriere si dare spre folosintã artistilor plastici. Prima datã, tot spatiul ni s-a dat gratuit. Dupã un an, pentru a evita anumite comentarii malitioase care ne vizau, doamna Comis a propus o chirie modicã, simbolicã, cu care, evident, am fost de acord. Si asta a durat pînã prin 1993, cînd la Culturã era Cornel Nicoarã. Atunci ne-am gîndit cã ar fi bine sã cumpãrãm spatiile. Erau preturi foarte mici si cu un oarecare efort ne puteam permite. E drept, în ciuda conditiilor acceptate de ambele pãrti, unii dintre noi - nu mai dau exemple, cã se stiu - au cam rãmas cu datorii la întretinere. Ceea ce a îngreunat tot demersul nostru. Eram vulnerabili, prin urmare. S-a luat legãtura cu Bacãul si o vreme, tot ce se vindea se oprea acolo. N-am mai cumpãrat si am rãmas acolo chiriasi de drept, dar din acea clipã cu contracte individuale, pentru a exista un control asupra rãu platnicilor. Si am fãcut contracte individuale. Cine plãteste rãmîne, cine nu, nu.“
Spatiul si timpul
Artistii plastici au nevoie de aceste spatii pe care le folosesc - chiar dacã sînt destul de meschine - ca ateliere de creatie. Nu-si pot permite sã închirieze altele, mai generoase si, cu atît mai putin, sã-si construiascã vile cu mansarde luminoase. Sînt depozitate aici lucruri, pînze, materiale, culori si vopsele, unelte ale profesiei, lucrãri terminate sau în travaliu si multe alte nimicuri care orneazã viata unui artist.
„Nu putem lucra acasã, la bloc, în bucãtãrie sau în debara. Avem familii, multe substante sînt toxice, nu putem face nici cel mai mic zgomot, darãmite sã însãilãm o ramã în cuie. Si apoi, minusculul atelier este spatiul unei evadãri din cotidian, în lumea creatiei si departe de problemele curente care în altã parte ne coplesesc“ ne-au mãrturisit artistii, netrebuind sã facã eforturi pentru a ne convinge. Pentru cã de douãzeci si sase de ani acolo lucreazã, acolo vietuiesc vremelnic si acolo au zãmislit majoritatea pînzelor care au ornat perpetuu simezele galeriilor pietrene. Acel loc a devenit un spatiu sufletesc.
Si, asa cum spun ei însisi, nu este singura nedreptate care li s-a fãcut. În acest sens, exemplul cel mai elocvent îl constituie vãduvirea filialei artistice de generosul spatiu expozitional care acum, prin genericul Primãriei este numit Galerie municipalã. Prin care trec cei care depun actele de stare civilã, prin care trec nuntasii cu chef de petrecere si prin care nu se prea lasã ademeniti a trece adevãratii iubitori de artã.
Rugãciuni clasice...
Si odiseea acestui spatiu este la fel de plasticã. La 25 ianuarie 1989, prin decizia nr. 1152 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Judetului Neamt, avînd în vedere prevederile articolului 39 din Legea nr. 5 din 1973 privind administrarea fondului locativ si reglementarea raporturilor dintre proprietari si chiriasi, examinînd nota Intreprinderii nemtene de Gospodãrie Comunalã si Locativã nr. 771 din 1989 prin care se propunea repartizarea suprafetelor locative cu altã destinatie decît aceea de locuintã situate la subsolul, parterul si mezaninul blocului A1 din Bulevardul Republicii nr. 17, s-au repartizat Filialei Artistilor Plastici, Centrului de Librãrii si Sectiei judetene de proiectare, suprafetele locative în cauzã. Care, în cele din urmã au fost pierdute, iar actiunea juridicã intentatã de artistii plastici a rãmas nefinalizatã.
ÃŽntr-o scrisoare deschisã adresatã senatorilor si deputatilor din judetul Neamt, la 5 martie 1997, semnatã de: Iulia Hãlãucescu, Doru Ulian, Camelia Rusu, Doina Daschievici, Gheorghe Diaconu, Violeta Dinu, Laurentiu Dumitrasc, Mariana Paparã, Carmen Albu, Iosif Haidu, Cristian Livescu, Adrian Alui Gheorghe, Dinu Huminiuc, Grigore Agache, Dumitru Bostan, Silviu Bejan, Mircea Ceacîru, C. Alupului-Rus, Ioan Popei, Mihai Agape, Augustin Cristea, se spunea: „Venim acum în întîmpinarea dumneavoastrã cu rugãmintea de a ne sprijini, pe noi, membrii Filialei Uniunii Artistilor Plastici din judetul Neamt sã recãpãtãm un spatiu - cel al fostelor Galerii de Artã din Bulevardul Republicii - necesar Fondului Plastic si expozitiilor propriu-zise. Se stie, în 1993, ele au fost trecute în pofida prevederilor legale care interzic schimbarea destinatiilor initiale a spatiilor culturale, în patrimoniul Consiliului Local Piatra Neamt si în administrarea S.C. Piete si Oboare, mãsurã pe care o considerãm abuzivã. Facem acest apel convinsi cã avem acum experienta si dorinta de a folosi si administra Galeriile în interesul culturii si pentru culturã. Si mai presus de toate în interesul colectivitãtii, a tuturor celor care iubesc cultura si au nevoie de ea, bãtrîni sau tineri, artisti sau viitori artisti.“
... si patetice
Din acest punct, discursul devine patetic si apeleazã la sensibilitatea electoralã:
„Noi, cei care solicitãm acest lucru, v-am dat nu numai votul nostru ci si votul celor care, prin artã, au devenit mai constienti de ceea ce trebuie sã facã. Pentru cã, oricum, arta înseamnã educatie, înseamnã progres, înseamnã civilizatie. Permiteti-ne, domnilor Parlamentari, sã credem cã ajutorul Domniilor Voastre va fi decisiv în demersul nostru.“
Cît de decisiv a fost ajutorul parlamentar, s-a vãzut. La ora actualã spatiul are multiple destinatii, gãzduind, printre altele si expozitii plastice sub firma Galeriilor municipale, dar fãrã a avea statutul clar si fãrã echivoc invocat de petenti.
În fata situatiei de acum, care presupune pãrãsirea deîndatã a atelierelor, urmare a unei Hotãrîri de consiliu, pe bunã dreptate, artistii pietreni se întreabã cum de initiativa a fost aprobatã în unanimitate, chiar si de cãtre membrii Comisiei de culturã a Consiliului local. Chiar nimeni dintre cei de acolo nu s-a gîndit la repercusiunile unui asemenea gest, la implicatiile pe care le va avea asupra fenomenului artistic local?
Pînã una alta, adicã pînã expirã ultimatumul, artistii plastici pietreni au hotãrît sã meargã cu jalba-n protap, cum se zice, la conducerea primãriei care a fãcut suficiente dovezi cã stie sã pretuiascã sportul. Care, de multe ori, trebuie sã recunoastem, e foarte aproape de artã.
|
Autentificare
