 Acasã la campioane
• reporterii de la Monitorul au vizitat familiile Lazer, la Piatra Neamþ, ºi Tamaº, la Roman, în timpul finalei de campionat mondial • motivul - fiicele familiilor, alãturi de pietreanca Luminiþa Huþupanu, fãceau parte din lotul tricolor • au putut fi vãzute emoþii uriaºe ºi trãiri cum numai pãrinþii le au în momente cruciale ale copiilor • handbalistele nemþence din lot au vorbit despre visul frumos din Rusia • Finala Campionatului Mondial de handbal feminin din Rusia a fost un eveniment aºteptat cu sufletul la gurã de douã famili nemþene, Lazer ºi Tamaº, care sufereau alãturi de fiicele aflate în „Palatul de Gheaþã“ din Sankt Petersburg.
Reporterii de la Monitorului de Neamþ ºi Roman au fost în casele acestor familii ºi au privit cu atenþie, atît meciul transmis în direct, cît ºi reacþiile celor care erau cu ochii lipiþi de ecranul televizorului. Familia Lazer, Mihai ºi Ana, nu au fost singuri, pentru cã i-au avut lîngã ei pe vecinii Teofil ºi Lucia Lungu. Dupã pauzã au mai sosit sora jucãtoarei, Mihaela, ºi fetiþa sa, Alexandra. Se aºtepta debutul jocului ºi se trãia cu speranþa cã România va fi noua campioanã mondialã. Emoþiile celor prezenþi au fost „cît China“ de mari la finala cu Rusia. Oftaturi prelungi, vociferãri la unele decizii ale arbitrilor, mîini frînte ºi ridicate-n aer la incredibilele ratãri ale jucãtoarelor noastre, speranþe cã la pauzã rezultatul ar putea fi întors ºi, în fine, resemnarea cã România nu este campioanã mondialã. Cam asta a fost atmosfera finalei de campionat mondial vãzutã la televizor în locuinþa soþilor Lazer. „Sînt relaxate fetele ºi pot cîºtiga“, a spus înaintea meciului capul familiei Lazer. A început transmisiunea TV ºi s-a cîntat imnul. Se aºtepta prim-planul cu Ana Maria, iar la apariþia fetei sale pe ecran, mama, Ana, a exclamat: „Uite-o pe Maria! Doamne ajutã!“. A început meciul, fiecare a fãcut o cruce ºi s-a rugat la Dumnezeu pentru victoria alor noastre. Apoi s-a sãrit în sus de bucurie la golurile prin care România a condus Rusia cu 2-0. Cînd rusoaicele au egalat ºi au trecut la conducere pe tabela de marcaj emoþiile au devenit ºi mai mari, iar oftaturile ºi mai lungi. Lazer nu era în teren, dar speranþele cã va intra erau mari pentru cã „Maria a jucat bine pînã acum ºi meritã“. La 7-4, Huþupanu a parat o minge ºi a vrut sã marcheze din poartã în poartã, dar mingea a nimerit transversala. „Ooooooooooooffff“, a sãrit Ana Lazer de pe pat, nevenindu-i sã creadã ceea ce vãzuse. La 8-5, aceeaºi mamã emoþionatã a spus cã „România nu are baftã astãzi“, dupã ce Steluþa Luca a ratat încã o datã. „ªtie Tadici ce face“, a spus ºi tatãl handbalistei pietrence comentînd faptul cã fata sa nu bifase încã nici o secundã pentru România în finala de la Sankt Petersburg. Ana Maria a fost aruncatã în luptã, iar atunci s-a fãcut liniºte. Doar cã emoþiile crescuserã enorm. ÃŽn partea secundã a finalei se vedea clar cã Rusia este „peste“ România în aceastã partidã, lucru înþeles de cei prezenþi în casã. „România a cîºtigat o medalie frumoasã ºi avem o bucurie mare acum înainte de Crãciun. Oricum noi, avem cu ce sã ne mîndrim cînd mergem la serviciu, atît eu la colegii de la Forestar Tarcãu, cît ºi soþia la Yarnea“, a spus Mihai Lazer, jucîndu-se cu nepoþica sa, Alexandra. La un pahar de vin am aflat apoi cum a ajuns pietreanca sã cîºtige, la 26 de ani, medalia de argint la mondialele de la Sankt Petersburg. „Nu am visat ca Ana Maria sã ajungã sã joace la naþionalã ºi acum finala unui campionat mondial. O performanþã remarcabilã. Totul s-a realizat prin muncã susþinutã din partea ei, prin renunþãri de tot felul pe care le implicã sportul de performanþã. Un merit mare îl are profesoara Luminiþa Ciocîrlan, de la Liceul Sportiv Piatra Neamþ, care a venit la noi acasã ºi ne-a rugat ca fiica noastrã sã revinã la antrenamente, dupã o perioadã cînd s-a lãsat de handbal. Cred cã a simþit cã are potenþial. Acum vedem cã a avut dreptate“, au afirmat soþii Lazer. Asearã, Ana Maria Lazer s-a întîlnit cu familia, lucru aºteptat atît de jucãtoare, cît ºi de pãrinþi.
Finalã trãitã intens ºi la Roman, la familia Tamaº
Familia portãriþei României, Tereza Tamaº, s-a reunit, duminicã, 18 decembrie, în micul apartament, aflat la etajul al III-lea al unui imobil din „Colonia“ Fabricii de Zahãr. Motivul pentru care pãrinþii sportivei, Ioan Holban, profesorul care a lansat-o, bunica ºi prietenii ei apropiaþi au ocupat tot spaþiul sufrageriei l-a constituit transmisia, în direct, a finalei Campionatului Mondial de handbal feminin. Cele mai mari emoþii se puteau citi pe faþa Elenei Tamaº, mama fostei eleve a profesorului Ioan Holban. Dacã înaintea începerii primei reprize, atmosfera din încãperea a fost aparent destinsã, în momentul în care cronometrul de pe ecranul televizorului a fost pornit, iar handbalistele românce au început lupta pentru titlul mondial, orice comentarii colaterale au încetat. Fiecare moment, fiecare secundã de joc, au fost urmãrite cu sufletul la gurã de cei doi pãrinþi, iar fazele de atac ºi apãrare au fost „disecate“ cu o acurateþe parcã de comentatori. Ratãrile jucãtoarelor noastre le-au umplut sufletele de amãrãciune, iar cea mai sensibilã a fost mama, care, la fiecare aruncare din afara semicercului, se temea sã se uite la televizor, ºtiind cã emoþiile prea puternice ar putea sã îi facã rãu. „Vai, diferenþa de scor este prea mare, de ce nu marcheazã ale noastre? Nu vreau sã mã uit la aceastã fazã. ÃŽncã o minge pierdutã, încã o ratare. Ce aºteaptã arbitrul, de ce nu fluierã, nu vede cã rusoaicele joacã pasiv?“, erau unele dintre frînturile de fraze pe care Elena Tereza le-a spus. Tatãl, Bernard Tamaº, mai calculat ºi mai reþinut, observa „la rece“ evoluþia din teren. Cu toate acestea, în ochii i se citea emoþia. Apogeul a fost atins în momentul în care Tereza a intrat în poartã, pentru a salva situaþia. Toþi cei prezenþi ºi-au þinut rãsuflarea, dar n-a fost ziua României. La polul opus, reuºitele româncelor au fost aclamate. „Foarte bine, atenþie sã nu faceþi paºi. Paseazã-i extremei, poate fi o soluþie. Aºa, folosiþi pivotul, se strecoarã mai uºor printre apãrãtoare. Nu mai aruncaþi în portar. Aveþi grijã, nu le lãsaþi sã treacã, nu cãlcaþi semicercul“, au fost ºi remarcile tatãlui.
Jucãtoarele nemþence, despre disputa din Rusia
România a cîºtigat duminicã medalia de argint a Campionatului Mondial de Handbal Feminin din Rusia, pierzînd finala împotriva naþionalei þãrii gazdã cu 23-28. A fost un meci în care nemþenii au putut vedea la lucru toate cele trei handbaliste care au reprezentat la naþionalã ºcoala de handbal din acest judeþ: Luminiþa Huþupanu-Dinu, Ana Maria Lazer ºi Tereza Tamaº-Pîslaru. Ieri toate aceste jucãtoare, împreunã cu antrenorii ºi colegele lor, au luat masa alãturi de conducerea federaþiei ºi aºteptau sã ajungã pentru cîteva momente în mijlocul famiilor lor. Fetele au þinut sã ureze tuturor nemþenilor Crãciun fericit, un An Nou foarte bun ºi îndeplinirea tuturor dorinþelor în 2006. Luminiþa Huþupanu-Dinu, cel mai bun portar al Campionatului Mondial din Rusia, se gîndeºte deja la sezonul competiþional care mai este pînã în vara anului 2006. „Pentru mine performanþa la lotul naþional este cea mai importantã. Mã bucur enorm cã am ajutat România sã ajungã în elita handbalui mondial, dar vã spun sincer cã aº fi dat oricînd titlul de cel mai bun portar al competiþiei pentru medalia de aur pentru echipã“, a declarat Luminiþa Huþupanu. Portãriþa a afirmat cã îºi va duce la bun sfîrºit contractul cu echipa sa de club, Krim Ljubjiana (Slovenia), pînã la data de 30 iunie 2006, timp în care va rãspunde afirmativ ºi convocãrilor naþionalei. „Dupã acea datã mã voi mai gîndi la cariera de sportivã, deºi sînt foarte hotãrîtã sã dau naºtere unui copil“, a încheiat Luminiþa Huþupanu-Dinu.
Ana Maria Lazer trebuie sã se prezinte joi dimineaþã la Gyor (Ungaria), la antrenamentele echipe sale de club ETO, cu care din ianuarie va juca în grupele Ligii Campionilor. „ÃŽn Rusia am reuºit o realizare imensã pentru handbalul românesc ºi pentru sportul românesc. România a fost o echipã unitã, ne-am susþinut mereu în orice problemã ºi împreunã am trecut peste greutãþi, pentru cã au fost. Am avut parte de o unitate incredibilã ºi astfel aºteptarea atîtor generaþii s-a materializat acum. Eu sînt foarte fericitã pentru argint ºi mã bucur pentru cît am reuºit sã ajut echipa naþionalã în acest turneu“, a declarat Ana Maria Lazer. Tereza Tamaº-Pîslaru a recunoscut cã ºi-ar dori mult sã ajungã la Roman, acasã, dar cã se gîndeºte ºi la meciurile din campionat ºi cupele europene. „Pãrerea mea este cã s-a înregistrat o mare surprizã. Sînt sigurã cã înaintea acestui turneu, dacã se fãcea un sondaj, puþini ne-ar fi acordat ºanse sã ajungem atît de departe. România a impresionat în Rusia prin cele nouã victorii consecutive ºi prin modul în care a jucat fiecare meci. ÃŽn finalã am avut ºi ghinion, noi ne-am fãcut meciul greu, iar arbitrii au ajutat gazdele în doar cîteva momente“, a spus Teresa Tamaº, portãriþa în vîrstã de 23 de ani, care acum joacã la Silcotub Zalãu.
(FOTO: Mihai Lazer a trãit la maxim finala de duminicã)
|
Autentificare
