Bagatela de cinci parale
cinci parale - micã monedã turceascã, reprezentînd a douãzecea parte dintr-un leu în veacul al XIX-lea. Cînd umoristul I.L.Caragiale a primit o bursã considerabilã din partea Academiei, pentru a scrie o gramaticã a limbii române, cel mai mare dramaturg român a pus banii în buzunar, nu a redactat gramatica, dar nici nu a dat banii înapoi.
Cînd masivul Mihail Sadoveanu, cel mai important prozator al României, era invitat sã cuvînteze sau sã citeascã un text la radio, prima lui întrebare nu era „ce?“, adicã ce sã citeascã, ci „cît?“, adicã ce sumã i se oferã pentru acest serviciu.
Cînd diamantinul Tudor Arghezi, unul dintre cei trei arhangheli ai poeziei româneºti, îl linguºea pe Carol al II-lea cu vorbe pe cît de meºteºugite, pe atît de jalnice dacã ieºeau din pana lui, regele îl înzestra cu o casã în Capitalã ºi cu alte stipendii considerabile.
Cînd Mircea Cãrtãrescu, cel mai cunoscut prozator al zilelor noastre, face campanie electoralã în sprijinul domnului Traian Bãsescu, candidat la preºedinþie (care nu avea habar cã Mircea Cãrtãrescu existã pe planetã) ºi candidatul devine preºedinte al României, citind între timp o carte a profesorului universitar, artistul primeºte o decoraþie de atîrnat la gît, aflîndu-se în mare deficit faþã de cei de deasupra lui (în aceste rînduri scrise). Ei se alegeau cu mai mult: încasau ºi onorarii substanþiale, nu doar brevetul, de prins în pernuþa de pluº la înmormîntare. Dar pentru domnul Cãrtãrescu nu-i timpul trecut; e încã tînãr.
Nu vã impacientaþi, dragi adolescenþi! ªi marii scriitori sînt oameni cu beteºuguri, ca ºi noi. Citiþi-le cu atenþie opera ºi nu vã interesaþi de viaþa lor de toate zilele!
|
Autentificare
