Masacrul de la FĂŽntĂŽna AlbĂŁ

• pe 1 aprilie s-au ĂŽmplinit 65 de ani de cĂŽnd o parte din românii care doreau sĂŁ se ĂŽntoarcĂŁ ĂŽn ĂžarĂŁ, dupĂŁ ce Bucovina de Nord Âşi Basarabia au fost anexate Rusiei, au fost uciÂşi

De atunci se ĂŽmplinesc 65 de ani Âşi, deÂşi pe atunci aveam doar 12 ani, ĂŽmi amintesc bine scena care s-a petrecut ĂŽn aceea zi. AceastĂŁ amintire nu o pot uita toatĂŁ viaĂža. TrĂŁiam ĂŽn AdĂŽncata (Hliboca) din Bucovina de Nord. DupĂŁ retragerea Armatei Române ca urmare a pactului odios Ribentrop-Molotov din Bucovina de Nord Âşi Basarabia, puĂžini români au reuÂşit sĂŁ se refugieze ĂŽn Patria MamĂŁ, România. Erau vremuri foarte grele Âşi tulburi, circulau zvonuri multe, vin ruÂşii, vin bolÂşevicii, care stĂŽrneau spaima ĂŽn suflete oamenilor de pretutindeni. Ca spaima sĂŁ fie ĂŽntemeiatĂŁ, era sĂŁ se afle pe la prĂŽnz, cĂŽnd am ieÂşit de la ÂşcoalĂŁ. În drum spre casĂŁ am observat scena nedoritĂŁ. Am ĂŽntĂŽlnit pe drum mii de oameni, cu toĂžii ĂŽmbrĂŁcaĂži ĂŽn straie naĂžionale româneÂşti, cu iĂžari Âşi ĂŽncĂŁlĂžaĂži ĂŽn opinci. Unii din ei purtau pe umeri odoare bisericeÂşti. La ĂŽnceput nu am putut pricepe ce eveniment se petrece. Apoi am ĂŽnĂželes perfect . La noi era centru naĂžional, majoritatea oamenilor erau Þãrani din satele româneÂşti Âşi cu toĂži au vrut sĂŁ plece spre Romania, fiindcĂŁ se sĂŁturaserĂŁ de raiul bolÂşevic Âşi au cerut autoritĂŁĂžilor sovietice sĂŁ li se ĂŽngĂŁduie sĂŁ plece. Dar organele statului printr-un traducĂŁtor de limbĂŁ românĂŁ, le-a spus oamenilor sĂŁ se ĂŽntoarcĂŁ la casele lor pentru cĂŁ plecarea nu a fost aprobatĂŁ. Atunci au izbucnit puternice urale din mii de piepturi: „TrĂŁiascĂŁ România“, „TrĂŁiascĂŁ Regele“, etc., Âşi aÂşa a pornit marÂşul pe jos. Oamenii erau hotĂŁrĂŽĂži sĂŁ ajungĂŁ ĂŽn România, Patria lor iubitĂŁ. PĂŽnĂŁ la rĂŽul Siret erau 5 km, iar pĂŽnĂŁ la graniÞã mai erau vreo 4 km. Noi, copiii, eram gata sĂŁ intrĂŁm ĂŽn rĂŽndurile lor, dar, fiind flĂŁmĂŽnzi, ne-am continuat drumul spre casĂŁ. AÂşa cĂŁ i-am urmĂŁrit cu gĂŽndul Âşi inima, urĂŽndu-le sĂŁ ajungĂŁ cu bine ĂŽn Ăžara mult iubitĂŁ, România. Dar vai, cĂŁ nu era sĂŁ se ĂŽntĂŽmple aÂşa! Oamenii au ajuns dupĂŁ-amiazĂŁ ĂŽn satul FĂŽntĂŽna AlbĂŁ, localitate lipoveneascĂŁ. Unii au agĂŁĂžat pe beĂže prosoape albe ca semn de pace. DeodatĂŁ s-a dezlĂŁnĂžuit foc puternic de mitraliere care „bĂŁteau“ cruciÂş Âşi aÂşa a ĂŽnceput masacrul. Atunci mulĂži dintre oameni au fost seceraĂži de gloanĂžele duÂşmane, cĂŁzĂŽnd ĂŽnsĂŽngeraĂži la pĂŁmĂŽnt, iar mulĂži care au ĂŽncercat sĂŁ fugĂŁ ĂŽn pĂŁdurea care era aproape s-au ales cu cĂŽte un glonte ĂŽn umĂŁr sau picior. GrĂŁnicerii ĂŽi vĂŽnau cĂŁlare, unii din ei au fost uciÂşi cu sĂŁbii, iar cei vii au fost duÂşi pe cale fĂŁrĂŁ de ĂŽntoarcere. Cei cĂŁzuĂži au fost aruncaĂži ĂŽn gropi comune, chiar dacĂŁ unii erau ĂŽncĂŁ vii Âşi se zvĂŽrcoleau. Iar alĂžii au fost aduÂşi noaptea, cu maÂşini, Âşi iar ĂŽngropaĂži ĂŽn cimitirul evreiesc din Hliboca. DupĂŁ ce Bucovina a fost eliberatĂŁ de armata românĂŁ, o parte au fost dezgropaĂži Âşi cei care au fost recunoscuĂži de rude au fost luaĂži, duÂşi acasĂŁ Âşi ĂŽnmormĂŽntaĂži creÂştineÂşte. Au trecut 65 de ani de atunci, de la acest masacru care cred cĂŁ este puĂžin cunoscut ĂŽn România. AceastĂŁ tragedie nu trebuie datĂŁ uitĂŁri Âşi trebuie sĂŁ ne aducem aminte, sĂŁ cinstim memoria celor uciÂşi miÂşeleÂşte. Ei trebuie sĂŁ rĂŁmĂŽnĂŁ ĂŽn istoria României.