DOSARE CENZURATE: În căutarea Averii Dracului

• „Aur şi dolari mulţi ai strîns/ În bănci din Elveţia i-ai dus“ • băncile respectiv au primit indicaţia din partea Biroului Federal Elveţian să blocheze eventualele conturi ale familiei Ceauşescu • românii nu au cerut oficial iniţierea unei anchete • Marin Ceauşescu a fost sinucis prin spînzurare • blocarea investigaţiilor unor specialişti plătiţi de Guvernul Petre Roman • banii s-au întors tiptil în România •

„Fără poezie, viaţa e…pustiu!“

Subtitrăm cu această genială replică, rostită de Ştefan Mihăilescu-Brăila în filmul „Secretul lui Bachus“, întrucît chiar este vorba despre poezii şi poeţi celebri, uitaţi de istoria literaturii. Începem cu Elena Bărbulescu, sora lui Nicolae Ceauşescu, îl ştiţi, dictatorul, care adăpostită la Jilava, neavînd altceva mai bun de făcut, scria poezii. Reproducem, cuprinşi de emoţie artistică, următoarele:
„EU: Dacă de toate le-ai făcut/ Atunci de ce te-au omorît/ Pe tine te-au împuşcat/ Pe noi toţi ne-au arestat/ Ne acuză c-am mîncat/ C-am băut şi c-am furat (…) Pe tine te-au acuzat/ Că 60 de mii oameni ai împuşcat/ Că numai în chefuri stăteai/ Pe oameni îi chinuiai./ Aur şi dolari mulţi ai strîns/ În bănci din Elveţia i-ai dus (…)“. Că şi pe fratele domniei sale, numitul Nicolae Ceauşescu, îl chinuia talentul, dovedim printr-un facsimil la fel de emoţionant, dar cam patriotard. Numai că nu acesta este subiectul prezentului dosar cenzurat, ci „Evil's Fortune“, tradus „Averea Dracului“. A avut sau nu familia Ceauşescu bani în Elveţia? În mod normal, toţi dictatorii din lume şi-au luat şi îşi iau măsuri de prevedere, pompînd averi în conturi sigure din ţara cantoanelor sau de aiurea. Să fi fost Ceauşescu o excepţie? Să fi fost el chiar aşa de fraier? Sărac şi cinstit?

Conturili?!

Prima referire oficială la fondurile secrete ale Ceauşeştilor se află chiar în sentinţa de condamnare a celor doi: „5. Încercarea de a fugi din ţară pe baza unor fonduri de peste 1 miliard de dolari depuse la bănci străine“. Apoi, ca la noi, în cascadă, au apărut dezvăluirile: - Scînteia Poporului, 24 decembrie 1989: „La băncile elveţiene- sume fabuloase depuse de familia dictatorială. Geneva: Familia dictatorului român, răsturnat vineri de la putere, ar dispune de patru sute milioane de dolari în aur în bănci din Zurich, în timp ce România deţine oficial, în băncile elveţiene numai 70 milioane de dolari“, afirma ziarul Tribune de Geneve, citat de France Press şi EFE. Potrivit cotidianului, români aflaţi în exil în Elveţia au întreprins un demers pe lîngă deputatul socialist Moritz Leuenberger, rugîndu-l să adreseze Băncii Naţionale Elveţiene şi Consiliului Federal (Guvernul) cererea ca aceste fonduri să fie blocate.
Adevărul, vineri 27 decembrie 1989: „Agerpres, după ziarul vienez Kurier: Surse ale Ambasadei române la Viena au asigurat că Marin Ceauşescu nu se află în biroul său“. Viena, 29 dec.1989. Agerpres: „După ministrul austriac de interne, Franz Loeschnak, într-un interviu la radiodifuziunea austriacă, există indicii cu privire la posibilitatea ca Marin Ceauşescu să fi fost spion“.
15 ianuarie 1990 „Rompres, contactat de «Crescent Comercial and Maritime» (n.n. Vă spune ceva numele acesti firme? Dar numele Dan Voiculescu?), informează că poliţia austriacă a încheiat cercetările la sediul din Austria al firmei. Firma, s-a spus în ziarul Kurier, din 10 ianuarie 1990, ar aparţine României. În realitate, este o companie internaţională de comerţ cu reprezentanţe în SUA, Marea Britanie, Elveţia, Grecia, Egipt etc“.
România liberă, 25 decembrie 1989: „Agenţia austriacă APA anunţă că autorităţile elveţiene au dat dispoziţie să fie blocate conturile din băncile elveţiene ale dictatorului Nicolae Ceauşescu, înlăturat de la putere- a informat Jorg Kistler, purtător de cuvînt al Ministerului Justiţiei şi Poliţiei din Berna. Băncile respective au primit încă de vineri seara indicaţia din partea Biroului Federal Elveţian pentru problemele poliţiei să blocheze eventualele conturi ale familiei Ceauşescu- a declarat purtătorul de cuvînt al ministerului, precizînd că este vorba de bănci din cantonul Zurich. Avocatul Moritz Leuenberger, deputat socialist-democrat , a declarat că, potrivit informaţiilor de care dispune, în ultimul timp s-au efectuat o serie de transporturi de aur din România în Elveţia. Nu este exclus, a afirmat acesta, ca membri ai familiei Ceauşescu care trăiesc în străinătate să încerce să intre în posesia acestor bani. Se aminteşte că, din 1973, la Viena lucrează fratele dictatorului, Marin Ceauşescu, în calitate de şef al reprezentanţei române“.

„L-au sinucis prin spînzurare...“

Teheran, 26 Agerpres, „Iranul a dezminţit oficial că dictatorul răsturnat Ceauşescu ar avea aur şi devize în bănci iraniene, transmite Agenţia Taniug, citînd Agenţia IRNA“.
29 decembrie 1989 -Se anunţă sinuciderea prin spînzurare a lui Marin Ceauşescu. Primele săpături făcute de România liberă care publică, pe 27 decembrie 1989 „fabuloasele conturi“ CEC, în lei:
Zoe Ceauşescu - 1.450.000 lei, Valentin Ceauşescu - 1.223.872 lei, Nicu Ceauşescu - 1.223.873 lei. TOTAL - 3.897.745 lei
Tot în România liberă, un comentator îşi manifestă optimismul că suma de peste un miliard de dolari, depusă în Elveţia, va putea fi recuperată, existînd în acest sens un precedent, cel al dictatorului filipinez Marcos. Adevărul, 6 ianuarie 1990 (Viena, Rompres): „După o corespondenţă a Agenţiei APA austriece, Marin Ceauşescu a fost văzut, cu cîteva ore înainte de sinucidere, la sediul din localitatea Eisenstadt al firmei «Crescent, Comercial, Maritim Bes MBM». Se menţionează că firma, care plătea imediat, achiziţiona şi expedia în România mărfurile de lux destinate clanului“.
După cinci ani, la fel de fierbinte, subiectul cu Marin Ceauşescu rece este abordat şi în Academia Caţavencu: „Marin Ceauşescu, şeful Agenţiei Comerciale Române la Viena, placa turnantă a tuturor afacerilor valutare ale dictatorului. L-au sinucis prin spînzurare la 28.12.1989 şi hoitul a fost ciopîrţit de dr. Bauer din Viena şi apoi, la IML, de medicul legist Valer Popa. În urma sa au rămas pe drumuri cîteva miliarde de dolari, fără adresă precisă. Astăzi, banii se întorc tiptil acasă, în general prin emigranţi fără identitate, care-şi riscă micile lor economii investind în România. Sînt bani ai unor români belgieni rezidenţi în Franţa, români austrieci sau elveţieni rezidenţi în Germania sau Canada, or de bănci obscure, din Luxemburg, Liechtenstein, Cipru, Liban, Antilele Olandeze sau Brunei. Deunăzi, am amuşinat urma unei bănci suspecte din comuna Eisenstadt din landul Bourgenland-Austria, care investeşte masiv într-o tipografie de lux din Bucureşti (...)“

„În mod curios, zelul de a găsi banii Ceauşeştilor s-a veştejit (...)“

Realizat şi difuzat în anul 1991, filmul documentar „Evil's Fortune/ Contractul Sub-Rosa/Secret româno-canadian“, oferă scenarii şi comentarii de tot interesul. Iată cîteva fragmente: Dumitru Mazilu, subliniind priorităţile făgăduielilor noului guvern: „Românii ne-au cerut să le spunem adevărul despre averea vechiului partid comunist - în primul rînd- şi apoi despre banii lui Ceauşescu“.
Linden Mc Intyre, realizatorul documentarului: „De la bun început era clar că investigaţia care avea drept scop găsirea banilor dosiţi de Ceauşescu nu avea să fie uşoară. Dictatorul şi sfătuitorii lui au instalat un mecanism complex care manevra banii visteriei româneşti în propriile lor mîini. Cît au luat? Estimaţia generală este între 400 de milioane şi 5 miliarde de dolari. Cum să găseşti aceşti bani? O sarcină grea! Deci, o delegaţie românească a venit aici. La Toronto. Pe strada Bay. Şi s-a consultat cu doi dintre cei mai buni detectivi de finanţe din întreaga lume: Robert Linquist, un contabil de investigaţie şi Rod Stamber, specialist în crime bancare şi fost comisar asistent la Poliţia canadiană (RCMP)“.
Jorg Kistler, avocat elveţian: „Noi am găsit documente referitoare la nişte conturi în Basel, urmînd ca ei să ceară oficial o anchetă, dar niciodată nu au iniţiat o astfel de cerere“. Linden Mc Intyre: Au prezentat măcar vreun motiv, o scuză oficială? Jorg Kistler: Nimic, pur şi simplu nu au trimis informaţia necesară iniţierei anchetei.
Linden Mc Intyre: Iniţial, guvernul (n.n. Petre Roman) a creat un comitet birocratic şi l-a investit cu toate puterile extraordinare executive pentru a descoperi banii lui Ceauşescu. Apoi, au transformat comitetul respectiv într-o comisie guvernamentală oficială, cu birouri într-o vilă ce aparţinea armatei. În mod curios, zelul de a găsi banii Ceauşeştilor s-a veştejit, investigatorii iniţiali abordînd alte aspecte, iar cei care i-au angajat cu atîta entuziasm sfiindu-se să mai abordeze subiectul“.

„Tot mai măreaţă vei fi ţara mea!“

Cine îşi mai aduce aminte de filmul „Averea Dracului“, produs de Linden Mc Intyre pentru programul „5-th Estate“ al televiziunii CBC? Pe atunci, excelentul săptămînal „Expres Magazin“ i-a acordat pagini întregi, dar nouă ne-a atras atenţia o „Notă a redacţiei: În ziua de 30 octombrie 1991 urmează să se pronunţe justiţia canadiană asupra interzicerii difuzării pe postul central de televiziune din Canada a filmului Averea Dracului (...)“. În acest context, mai reproducem două strofe edificatoare din strofocările poetice ale lui Nicolae Ceauşescu: „De-or vrea duşmani să ne subjuge/ Cu toţi la luptă ne vom ridica/ Armata, poporul vor învinge/ Tot mai măreaţă vei fi ţara mea! / Prieteni dorim să fim cu alte neamuri/ Nu vrem războaie pe pămînt,/ Ci să trăim, sub tricolore flamuri,/ În pace, muncă şi avînt“. Am zis!

Articole similare:
DOSARE NECENZURATE: Sosia lui Nicolae Ceausescu si cacealmaua de la Tîrgoviste
DOSARE CENZURATE: În căutarea Averii Dracului
Nicolae Ceauşescu - 88 de ani