Satul înghiþit de pãmînt
• 20 de case din satul Vlãdnicele, comuna Stãniþa, sînt în pericol de a fi „înghiþite de pãmînt“ • singura soluþie, pe plan local, ar fi consolidarea solului cu ajutorul unor... pari • sãtenii au posibilitãþi materiale reduse ºi sînt disperaþi din cauza ameninþãrii alunecãrilor de teren • primarul comunei se plînge cã „nu a fost auzit“ de forurile judeþene • Satul Vlãdnicele, din comuna Stãniþa, riscã sã rãmînã izolat, din cauza alunecãrilor de teren, produse în ultimii doi ani. Soarta a 20 de familii, din totalul celor 40, depinde de drumul sãtesc. Acesta se îngusteazã, într-un punct, vãzînd cu ochii. Pe acolo pot circula, în prezent, doar autoturismele ºi cãruþele, cu mare atenþie, în rest tot ce înseamnã autovehicule cu tonajul mai mare de 3,5 tone trebuie sã întoarcã spre Todireni ºi Stãniþa. ÃŽntr-un alt capãt al satului, accesul spre Dagîþa este posibil doar cu pasul. Nici un mijloc de transport nu poate rãzbate pînã la drumul judeþean Dagîþa-Pînceºti-Poienari. Vasile Pricope, un localnic din Vlãdnicele, încã verde la venerabila vîrstã de 86 de ani, a povestit cã oamenii încearcã sã consolideze pãmîntul cu pari din stejar ºi cu pãmînt tasat. „Ploile din ultimii doi ani au fãcut ravagii pe aici. Pãmîntul a început sã alunece la vale. Tot ce este pe dîmbul din apropiere este în pericol de a pleca, odatã cu pãmîntul. Sînt vreo 20 de familii de oameni mai amãrîþi, care de obicei lucreazã cu ziua. N-au bani sã-ºi întãreascã locuinþele din vãlãtuci de lut, case vechi construite la începutul anilor 1900. Avem o speranþã cã pãdurea din apropiere ºi puietul de salcîm pot sã mai salveze din ce se mai poate salva“, a declarat moº Vasile, a cãrui vîrstã nu o poþi citi sub nici o formã pe chip. Viguros, ca la tinereþe, Vasile Pricope s-a dezlipit din mijlocul oamenilor, care-i lucrau pe o suprafaþã de teren ºi a fãcut-o pe ghidul, arãtîndu-ne ce este bun sau rãu, în Vlãdnicele. „Acest sat trebuia sã fie dãrîmat pe vremea comuniºtilor, însã oamenii n-au vrut sã plece de aici. Iniþial, satul a fost puþin mai în vale, acolo unde mai existã încã o casã. Mai apoi gospodarii s-au urcat pe acest deal ºi au încropit case, au întemeiat familii. Dupã rãzboi, m-am întors în sat ºi aici am rãmas pînã acum. Nu mã pot plînge cã n-am ce face, am pãdure vreo opt hectare ºi teren agricol cîþiva ari. Sã îmi dea Dumnezeu sãnãtate, mie ºi familiei, sã putem trãi cu ce avem. Sînt veteran de rãzboi ºi mã mîndresc cu acest lucru. Comuniºtii m-au numit un fel de brigadier, i-am condus eu pe oameni cum i-am condus, însã nu prea mi-a plãcut“, ne-a relatat moº Vasile. Ne-am uitat cu fricã la cei patru stîlpi de telefonie, plecaþi într-o „reverenþã“ cãtre pãmîntul „plimbãtor“ ºi apoi am aruncat o privire gospodãriei lui Costache Todireanu, cu grajdul într-o „rîlã“ ºi casa la fel de „ºoldie“. ÃŽn aceastã locuinþã trãiesc patru suflete. De la „ghidul“ nostru am aflat cã toþi ai casei sînt plecaþi la muncã. Ne-am crucit cum pot locui în asemenea coºmelie niºte oameni, asupra cãrora planeazã, mereu, pericolul de a se trezi fãrã agoniseala de-o viaþã, fie ea puþinã sau multã. Dupã cum aratã bãtãtura, sãrãcia face casã bunã cu peisajul dezolant. Dealul care a început sã se surpe mai are „rãni“ ºi în alte locuri. Laurenþiu Todireanu, primarul comunei Stãniþa, a deplîns lipsa fondurilor necesare unor asemenea lucrãri de consolidare. „Am încercat, cu beneficiarii venitului minim garantat, sã împiedicãm alunecarea terenului. Vom înfige niºte pari mai lungi, la o adîncime de 1,50 metri, pe o suprafaþã mai extinsã ºi apoi vom tasa pãmîntul, spre a consolida, cît de cît, zona respectivã. Nu ºtim dacã este soluþia cea mai fericitã, însã este singura la care putem apela în prezent. Am anunþat forurile judeþene, Inspectoratul pentru Situaþii de Urgenþã Neamþ ºi Prefectura despre situaþia din comunã. Sperãm sã gãsim înþelegere, deºi ne aflãm la «capãtul lumii» la graniþã de judeþ ºi de multe ori am fost lãsaþi uitãrii“, a menþionat primarul Todireanu. Pînã cînd se va gîndi cineva ºi la „amãrãºtenii“ din Vlãdnicele, aceºtia vor trebui sã se închine ºi sã se roage lui Dumnezeu, pentru ca Sfîntul Ilie sã mai „lege ploile“, în aºa fel încît pãmîntul sã „mai ia o pauzã“ din alunecarea lui ireversibilã. ÃŽn prezent, este în mare pericol existenþa unor oameni care n-au decît o singurã vinã, aceea de a-ºi iubi bucãþica de pãmînt ºi cãsuþa în care au mers de-a „buºilea“ ºi apoi au învãþat primii paºi.
FOTO: În satul Vlãdnicele, alunecãrile de teren fac ravagii
|