 DE 100 DE ANI ÃŽN PIATRA NEAMT
O viata pusa în slujba legii, împartind oamenilor dreptatea cu masura responsabilitatii. O viata plina de neprevazut, de întîmplari al caror ecou nu a fost estompat de uitare. O mare dragoste pentru una dintre cele mai frumoase femei ale timpului, cu care a împartit si bucurii, dar si necazuri, vreme de 57 de ani. Asa ar putea fi caracterizata îndelungata existenta a lui Constantin Grigoriu, fost judecator în Piatra Neamt, care va împlini sîmbata, 23 septembrie 2006, venerabila vîrsta de 100 de ani.
Secretul longevitatii sale? Viata cumpatata, fara abuzuri si sportul. Legea, fotbalul si drumetiile au fost marile placeri ale vietii sale. Acestea l-au ajutat sa nu simta atît de mult povara veacului de existenta. Pare de 70 de ani. Doar vazul si auzul nu-l mai ajuta asa cum si-ar dori. Însa, luciditatea si agerimea mintii ar face invidiosi oameni cu mult mai tineri. Cariera de magistrat si-a început-o în anul 1938, dupa sustinerea examenelor profesionale, cînd a devenit judecator de instructie la Tribunalul Neamt. Ulterior, a fost delegat la Judecatoria rurala Hangu. În perioada crizei economice, a fost detasat, pentru 6 luni, la Judecatoria rurala din Tighina, acum în Moldova de peste Prut, dupa care s-a întors la Piatra Neamt. O perioada, a fost vicepresedinte al Tribunalului Neamt. În razboi a fost ofiter de legatura la Corpul 10 Armata. A fost trimis în Crimeea unde, ca urmare a pregatirii sale juridice, a fost delegat ca procuror-instructor în cadrul Curtii Martiale.
Dupa razboi, timp de 2 luni, a fost avansat la Tribunalul Regional Bacau, dupa care a revenit în Piatra Neamt. A iesit la pensie în anul 1962, fara sa fi fost vreodata membru de partid. Sportul l-a atras de la o vîrsta frageda. Constantin Grigoriu se numara printre fondatorii clubului de fotbal de sub Pietricica. ÃŽn octombrie 1919, pe cînd se afla în clasa a II-a de liceu, la «Petru Rares», împreuna cu directorul si un comitet de elevi, a fost promotorul initiativei de înfiintare a «Asociatiei Sportive Ceahlaul». ÃŽn 1926, cînd era în clasa a VIII-a de liceu, echipa de fotbal Ceahlaul a intrat în Campionatul Ligii de Est, cîstigînd Campionatul Moldovei. ÃŽn ultimul an de facultate, în 1929, a fost extrema dreapta în echipa de fotbal de la Iasi, actualul Poli Iasi.
23 septembrie 1906, acum 100 de ani
Constantin Grigoriu, s-a nascut acum 100 de ani, pe 23 septembrie 1906, în Piatra Neamt. Mama s-a ocupat de cresterea celor 5 copii, trei baieti si doua fete, iar tatal, Mihai Grigoriu, a fost seful Serviciului financiar al Primariei Piatra Neamt. Numai una dintre fete a fost casnica si s-a casatorit cu un ofiter de artilerie, iar ceilalti copii au fost cu totii licentiati, cei mai multi în stiinte juridice. „Fratele cel mai mare a fost procuror la Piatra Neamt, dar a murit de tînar. Cel de-al doilea, Vasile Grigoriu, a fost avocat. Sora mea, Maria, a fost casnica si s-a casatorit cu un ofiter de artilerie grea, iar Jana a fost licentiata în Litere, profesor de limba romana. A murit de curînd, la vîrsta de 93 de ani. Eu am urmat cursurile Facultatii de Drept din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iasi, studii pe care le-am terminat în anul 1929. Apoi, timp de un an, am urmat cursurile scolii profesionale de ofiteri si am terminat cu gradul de sublocotenent. Timp de doi ani, am fost în razboi, ca ofiter de legatura la Corpul 10 Armata. Am ajuns pîna în Crimeea, la vînatori de munte“, a declarat magistratrul Grigoriu. Cînd l-am întrebat despre perioada din razboi, toate amintirile acestuia au revenit într-o clipa si ne-a povestit despre cele întîmplate, ca si cum toate ar fi fost ieri. Pentru o vreme, s-a detasat de situatia de fata si a relatat totul ca si cum ar fi fost acolo. „Atunci cînd eram în Crimeea, deoarece aveam studii juridice, am fost delegat ca procuror-instructor în cadrul Curtii Martiale. Am avut o ancheta, cu delegatul din partea germanilor, pentru a elucida conditiile în care a fost asasinat, prin împuscare, un ofiter de administratie roman de catre un neamt. Am facut anchete, am audiat mai multe persoane, dar nu puteai sa nu te detasezi, intervenea partea umana, sentimentalismele. La un moment dat, în interesul cauzei de care va spuneam, am mers pe un vas de razboi sa audiem soldatii. Eu, fiind ofiter de legatura, nu prea am prins bombardamente, eram ceva mai protejat. Numai ca, atunci, pe vas fiind, ne-a prins un bombardament din care am crezut ca nu mai scap. Asta a fost cea mai teribila întîmplare de pe front si nu cred ca am sa o uit niciodata“, si-a amintit judecatorul. El a mai mentionat ca ziua de 23 august 1944 l-a prins în Piatra Neamt, fiind acasa în permisie si ca a terminat razboiul cu grad de capitan. Ulterior, a fost înaintat la gradul de maior, iar prin decret de stat a fost avansat la locotenent-colonel, iar apoi la gradul de colonel, în urma cu 10 ani, în 1996. Contributia sa nu a fost uitata de oficiali si, tot prin decrete prezidentiale, a primit mai multe distinctii militare, Coroana Romaniei, cu panglica de virtute militara si gradul de cavaler, precum si Steaua Romaniei, cu panglica de virtute si grad de cavaler. Aceasta din urma este cea mai înalta distinctie oferita de statul roman.
„Niciodata nu am fost membru de partid“
Faptul ca a fost în razboi i-a adus si neplaceri la locul sau de munca, ca judecator la mai multe instante din judetul Neamt. De exemplu, dupa ce s-a încheiat razboiul si a revenit la munca, a fost acuzat printr-o scrisoare anonima ca ar fi participat la crime de razboi. ÃŽn Rusia. „Dupa razboi, am fost învinuit ca atunci cînd eram pe front as fi participat la asasinarea locuitorilor. Asta mi s-a tras de la faptul ca am fost procuror la Curtea Martiala. Nici vorba sa fi fost ceva adevarat. A fost cît pe ce sa ma scoata din justitie din cauza asta, dar si eu am apelat la colegii si camarazii mei de lupta, care au venit si au spus adevarul, asa cum s-au întîmplat faptele. Am adus probe cum ca, desi am fost la Curtea Martiala, nu am participat la asa ceva“, a povestit judecatorul. Dupa ce a revenit la slujba, la Piatra Neamt, Constantin Grigoriu a fost avocat stagiar, apoi ajutor de judecator tot în orasul în care s-a nascut, dupa care a devenit judecator supleant la Tribunalul Neamt. Ulterior, a trecut examenul de capacitate pentru magistratura si a devenit judecator cu drepturi depline la Tribunalul Neamt. Timp de jumatate de an, a îndeplinit functia de presedinte al celei mai mari instante din Neamt, înlocuindu-l pe presedintele în exercitiu, care urma niste cursuri de pregatire profesionala în capitala tarii. „Dupa ce am dat capacitatea, în 1938 am devenit judecator de instructie la Tribunalul Neamt. Pentru ca înca nu eram casatorit, am fost delegat sa tin locul judecatorului de la Hangu, pentru ca acolo exista Judecatoria rurala Hangu. ÃŽn perioada cît am fost ajutor de judecator, pe timpul crizei economice, am fost detasat 6 luni la Judecatoria rurala din Tighina, iar cînd s-a reînfiintat postul din Piatra Neamt, am venit înapoi. Dupa razboi, timp de 2 luni, am fost avansat la Tribunalul Regional Bacau, apoi am revenit în Piatra Neamt. Am fost membru activ de sindicat, dar niciodata membru de partid. Am prins o perioada mai linistita si mai limpede si niciodata nu mi s-a cerut sa fac vreo nedreptate. Nimeni nu a venit la mine sa faca presiuni, iar eu am considerat ca pot face servicii tarii si fara sa fiu membru de partid. ÃŽn 1962, am iesit la pensie fara ca vreodata sa fi fost membru al Partidului Comunist Roman, desi am fost magistrat“, a afirmat judecatorul Grigoriu, fara a face din asta un titlu de glorie. ÃŽn 1949, Constantin Grigoriu a întîlnit-o pe viitoarea lui sotie, cu care s-a casatorit în acelasi an. De o frumusete rapitoare, despre Giorgeta Grigoriu se spune ca a fost curtata chiar de regele Carol I. Cu toate acestea, tînara l-a ales pe modestul judecator cu care este casatorita de 57 de ani. Ea a fost profesor de limba romana si timp de 20 de ani a fost directorul Liceului „Calistrat Hogas“. Acum are 96 de ani.
Printre fondatorii Ceahlaului
„ÃŽn octombrie 1919, eram în clasa a II-a de liceu, la «Petru Rares». ÃŽmpreuna cu directorul si un comitet de elevi, am luat initiativa sa înfiintam o asociatie sportiva, pe care atunci am denumi-o «Asociatia Sportiva Ceahlaul», unde au fost cooptati si si ne-au si antrenat ofiteri de la unitatea militara din Piatra Neamt. Din clasa a IV-a si pîna într-a VIII-a, am jucat fotbal în echipa liceului. Apoi, din 1926, cînd eram în clasa a VIII-a de liceu, echipa de fotbal Ceahlaul a intrat în Campionatul Ligii de Est, care s-a desfasurat la Iasi. Am jucat cu echipe din Bacau, Roman, Iasi si Buhusi, dar noi, cei de la Ceahlaul, am cîstigat Campionatul Moldovei. ÃŽn ultimul an de facultate, în 1929, am fost extrema dreapta în echipa de fotbal de la Iasi, actualul Poli Iasi“, îsi aminteste fostul component al echipei de fotbal. Judecatorul a mai spus ca, în perioada în care era judecator, a fost presedintele Clubului de Fotbal Ceahlaul, pîna la declansarea razboiului. „Dupa razboi, în perioada cînd eram judecator, cu sprijinul presedintelui Tribunalului de atunci, Emil Badarau, am staruit pe lînga primarul de Piatra Neamt, domnul Gheorghiu, sa aprobe concesionarea terenului viran de la Borzoghean, pentru sport. Clubul a reusit atunci sa obtina titlu de proprietate pe terenul unde acum este stadionul, iar, dupa razboi, echipa de fotbal a fost preluata de Prefectura. Tot cu sprijinul judecatorului Badarau, s-a reusit si constructia stadionului“, a mai adaugat fostul fotbalist. Constantin Grigoriu a practicat si alte sporturi care l-au adus la o conditie fizica de invidiat. A facut înot, a mers în numeroase drumetii, iar despre muntele Ceahlau afirma ca nu-si mai aminteste de cîte ori l-a urcat. Marea lui pasiune a ramas, totusi, fotbalul, pe care l-a practicat si sustinut si dupa ce a iesit la pensie. Ajuns la 100 de ani, magistratul apreciaza ca a dus o viata modesta si cumpatata, din care au lipsit cu desavîrsire abuzurile. „Am dus o viata modesta, nu am pierdut nopti. M-am mai ametit, foarte rar, asa, pe la petreceri, din doua pahare de vin, dar nu m-am îmbatat niciodata. Cafea am baut foarte putina si am fumat o singura data. Dupa bacalaureat, toti elevii din clasa împreuna cu profesorul Panaite Popovici am mers într-o excursie în Muntii Apuseni. Cînd urcam spre creasta, am avut si eu «inspiratia» de a-mi aprinde o tigara. Am vrut sa ma dau mare fata de niste fete. Am tras cîteva fumuri, am ametit pe loc si aceea a fost singura data cînd am fumat. Nu mi-a mai trebuit niciodata“, îsi aminteste zîmbind batrînelul de 100 de ani. La fel de cumpatata apreciaza si activitatea de magistrat. El spune ca a cîntarit foarte bine toate probele pe care le avea în fiecare dosar, cînd nu era lamurit cerea si altele si audia martori pîna se edifica pe deplin asupra spetei. Alteori se implica în administrarea de probe utile spetei. „ÃŽntotdeauna am apreciat foarte bine probele de la dosar, am ascultat cu atentie toate partile, am cîntarit atent daca inculpatul minte sau nu, si am dat solutiile asa cum mi-a dictat propria constiinta. Pedeapsa o apreciam omeneste si chiar eu veneam cu initiativa administrarii altor probe, daca era cazul. Am avut în instanta si avocati priceputi si asta înseamna foarte mult la înfaptuirea actului de justitie. Nu am dat sanctiuni mari. O singura data a fost o pedeapsa de 15 ani de închisoare, cea mai mare. Era o frauda la o fabrica de lemne din Roznov. Contabilul a facut liste fictive de transport de busteni si s-au platit la unii oameni bani care nu li se cuveneau. Initial, a fost cercetat directorul, dar s-a stabilit ca vinovatia apartinea contabilului, iar sentinta a fost atacata. Prejudiciul se cifra atunci, în 1959, la peste 100.000 de lei. Inculpatul a facut recurs la Bucuresi, cale de atac care se judeca cînd eu am iesit la pensie“, a încheiat discutia judecatorul Grigoriu.
Vizibil emotionat de prezenta reporterilor în universul sau, magistratul ne-a multumit pentru onoarea pe care i-am facut-o. Poate n-a realizat ca, de fapt, cei onorati am fost noi, reporterii de la Monitorul de Neamt.
ÃŽn „umbra“ magistratului
Sotii Grigoriu, Giorgeta si Constantin, nu au avut copii. ÃŽn lipsa acestora, ajutor neconditionat primesc acum , cînd au foarte mare nevoie, de la o familie pietreana, judecatorul Grigoriu considerîndu-i pe cei doi soti si spunîndu-le „fiii mei“. Este vorba despre sotii Alucai, Tuca si Cornel. Ei se îngrijesc de toate cele trebuincioase, de la mîncare pîna la asistenta medicala, si fac acest lucru, stiuti de foarte putina lume, de nu mai putin de 15 ani. „
Pe timpul liceului am stat la sora domnului judecator si de atunci îi stiu. De 15 ani avem grija de ei si ne sînt ca niste prieteni. La foarte multe decizii majore pe care le-am avut de luat în viata, cînd nu stiam ce sa facem, un cuvînt greu au avut domnul judecator si sotia dumnealui“, a declarat Tuca Alucai. De o rara modestie ei nu au vrut sa ne spuna prea multe, dar ne închipuim ca nu este putin lucru sa ai grija de cei doi, iar un batrîn de 100 de ani necesita o atentie deosebita. Pe de alta parte Giorgeta Grigoriu, este imobilizata la pat dupa ce si-a fracturat un picior. Medicamente, administrarea lor la timpul potrivit, alimentele, grija gospodariei de zi cu zi, dar si toate actele necesare pentru dosarul de handicap de gradul I care necesita însotitor, pentru sotia judecatorului au cazut în grija familiei Alucai. Singurul lucru pe care l-au mentionat a fost faptul ca în acesti 15 ani de pe masa familiei Grigoriu nu au lipsit produsele traditionale, cozonacul si ouale rosii de Paste, bradul de Craciun a fost împodobit în fiecare an, iar ceasul de pe peretele sufrageriei a fost potrivit întotdeauna la ora exacta. „Tuca si Cornel sînt copiii nostri. Au mare grija de noi, iar pentru salvarea sotiei mele s-au zbatut si au facut tot ce trebuie. Sa le spun un simplu multumesc este mult prea putin pentru efortul lor de ani de zile“, au fost cuvintele judecatorului pentru cei care se îngrijesc de ei.
|
Autentificare
