 Festivalul de Teatru Piatra Neamt - Editia a XXI-a. MINUNILE DIN SIFONIER
• Compania „Fantasio“ a Teatrului National Constanta a oferit un spectacol de o acuratete remarcabilã • directorul Companiei, Mirela Panã, a fost extrem de încîntatã de participarea la festivalul pietrean • Teatrul „Pi Buni“, în festival • Cei care nu au fost prezenti, luni seara, în sala de spectacole a Teatrului Tineretului din Piatra Neamt au toate motivele sã regrete. Reprezentatia de teatru-dans „Dulceamar“, oferitã de Compania „Fantasio“ a Teatrului National din Constanta si conceputã de regizoarea si coregrafa ungarã Yvette Bozsik, a fost una dintre cele mai bine vãzute pînã acum.
Am mai vãzut ceva asemãnãtor în spectacolele Teatrului „Masca“ din Bucu-resti, prezent la Festivalul de Teatru pietrean în douã rînduri, cu „Intrusa“ si „Oglinda“. Dar, dacã în cazul teatrului condus de Mihai Mãlaimare conceptia pornea de la faptul dramatic transpus si tradus în miscare, în cazul companiei constãntene, aceasta este intrinsecã. Un spectacol de o acuratete remarcabilã, cu linia coregraficã precis si minutios desenatã, coerent si inteligent decupatã în secvente legate ingenios, cu un suport sonor impecabil, folosit ca play-back, cu actori-balerini rigurosi si cu o expresie corporalã extrem de elocventã.
O scenografie extrem de functionalã si simplã, schitînd un interior domestic - din care nu puteau sã lipseascã patul, sifonierul plin cu minuni si cîteva supradimensionate obiecte intime - coplesit de un cer albastru împresurat de nori alburii. Iz pregnant de epocã interbelicã, stil patinat de cabaret de epocã, sarje elaborate si de mare efect. Pertinentã a expresiei coregrafice, fãrã su-pralicitãri, fãrã îngrosãri menite sã obtinã efecte ieftine, descompuneri ale dansurilor de gen, voluptate reticentã, unitate conceptualã. Toate acestea conferind spectacolului o plasticitate de un mare rafinament artistic.
Cea de a doua parte a inedi-tului spectacol este, în primul rînd, un recital al protagonistei. Pentru cã Beatrice Rancea monteazã la aceastã orã un spectacol la New York, rolul clovnului a fost preluat de o altã profesionistã a genului din Budapesta, Ana Halas Hadziahmetovic. Recitalul dirijoral pe partitura lui Ceaikovski orchestreazã subtil virtutile fiecãruia dintre personaje, transfigurate în membri ai unei orchestre simfonice. Ineditele si indiscretele vizualizãri ale mecanismului actului scenic prin rãsturnarea sau relocalizarea unghiului de perceptie, exersate în mai multe rînduri în reprezentatie, sînt de o noutate si o originalitate frapantã. Suita de scena dinamice si ingenioase ale primei pãrti, contrapunctate de lirismul si poetica celei de a doua creeazã un echilibru conceptual de invidiat.
|
Autentificare
