 In memoriam: Preot Evmenie Moraru - Sfîntul din Altar
• biserica din Stejaru a fost duminicã gazda lansãrii unei lucrãri dedicate preotului Evmenie Moraru • volumul intitulat „Un mare duhovnic: Preotul Evmenie Moraru si pelerinajul de la Stejaru“ contine note, declaratii si impresii ale rudelor, enoriasilor, pelerinilor si apropiatilor „preotului bãtrîn“ • Biserica din satul Stejaru, cu hramul binecuvîntat „Sfintii ÃŽmpãrati Constantin si Elena“ si „Sfintii Martiri din Niculitel“, a fost sîmbãtã, 2 decembrie, gazda unui eveniment cu totul special, lansarea de carte în cinstea celui care a fost preot iconom stavrofor Evmenie Moraru, ce a pãstorit timp de peste 50 de ani „turma“ Domnului, din zonã. Evenimentul a început la ora 11 cu o slujbã de pomenire a distinsului preot „duhovnic si sfãtuitor“ al multor pelerini care au cãutat tãmãduire sufleteascã si trupeascã în Stejaru, la preotul „bãtrîn“. Slujba a fost oficiatã de cãtre un sobor de preoti, în frunte cu protopopul Aurel Florin Tuscanu. Lîngã cavoul sub a cãrui lespede rece au fost înhumati „Sfîntul din Altar“ si consoarta acestuia, Presvitera Margareta, au tinut sã fie prezente cîteva zeci de persoane care l-au stimat, iubit si pretuit pe cel chemat la ceruri cu o altã misiune decît aceea pe care a sustinut-o cu cinste si curãtire duhovniceascã peste o jumãtate de secol în micuta parohie din Stejaru. Dupã vesnica pomenire, cei prezenti au fost invitati de cãtre nepotul preotului plecat spre nemurire, Sevastian Moraru, la rîndul sãu pãstor de suflete în Roman, în bisericã, pentru a face cunostintã cu autorul cãrtii despre înaintasul sãu, profesorul romascan Mihai Andone. „Supravegheati de ochii sfintilor de pe icoanele murale“, rînd pe rînd, primarul comunei Ion Creangã, Petricã Prichici, preotii Mihai Buda, Ioan Isachi si actualul preot paroh din Stejaru, Gheorghe Smerea, au evocat figura marcantã a celui care a avut o contributie deosebitã în viata spiritualã a comunitãtii locale. Preotul Sevastian Moraru a precizat cã demersul n-ar fi fost posibil fãrã rãbdarea profesorului Mihai Andone, cel care a adunat cu migalã toate informatiile cu privire la personalitatea lui Evghenie Moraru. „Multumesc lui Dumnezeu cã am ajuns în clipa în care bunicul meu si «tatãl meu», pentru cã mi-a fost ca un adevãrat tatã, a ajuns sã fie evocat într-o carte. Cu toate cã am ajutat si eu la aparitia acestui volum, este demn de remarcat calmul dovedit de profesorul Mihai Andone, atunci cînd eu, o fire mai impulsivã, am mai ridicat tonul. Dacã ne gîndim cã Dumnezeu ne-a dat daruri scumpe, asa cum sînt viata, inteligenta, cele cinci simturi, ne-a dat însã si puterea de a creea si de a se bucura si posteritatea. Ne-a dat natura sã o îngrijim, sã trãim în ea si sã ne bucurãm de frumusetile ei. Evmenie Moraru a fost omul care n-a avut viclesug, a fost un om puternic, iar credinta în Dumnezeu i-a fost pildã cãlãuzitoare. Timp de nouã ani si jumãtate a fost tîrît prin puscãriile ateist-comuniste, fãrã sã fie vinovat. Cãlãii au încercat sã-i distrugã personalitatea, lucru pe care, din fericire, nu l-au reusit. Calvarul închisorilor si munca la canal l-au întãrit si l-au fãcut mai puternic. ÃŽmi aduc aminte cã spunea, la un moment dat, cã parcã nu a suferit chiar atît de mult fatã de cît au tras altii. Visul sãu a fost ca în satul Stejaru sã fie construitã o bisericã pe mãsura meritelor enoriasilor si a sufletului sãu. ÃŽn ultimii ani de viatã m-a sfãtuit si îndrumat în momentele în care mi-a fost greu cu împlinirea visului sãu. ÃŽnsã, Dumnezeu a vrut ca bunicul meu sã plece dintre noi fãrã a vedea gata ctitoria pe care si-o dorea atît de mult. Cartea despre acest om care a fost smerit toatã viata va constitui, pentru cei care o vor citi, un bun exemplu de viatã pe care îl vor putea povesti si copiilor lor“, a declarat în fata asistentei nepotul preotului Evmenie Moraru, Sevastian. Protopopul Florin Tuscanu a opinat cã aceastã sãrbãtoare de suflet din comunitatea satului Stejaru „este o reparatie moralã“ iar aceastã carte va vindeca rãni ale istoriei si va oferi florile recunostintei si cinstirii preotului Evmenie Moraru. De asemenea, protopopul a transmis din partea P.S. Eftimie Luca, episcopul Romanului si a PS Arhiereu Vicar Ioachim Bãcãuanul, binecuvîntarea tuturor fiilor duhovnicesti din Stejaru.
„Preotul bãtrîn“
Preotul Ioan Isachi, din Parohia Averesti, a povestit celor prezenti cum a ajuns un apropiat al pãrintelui Evmenie. „ÃŽn anul 1994 am fost transferat la Parohia Averesti si încã de pe atunci auzisem de pãrintele Evmenie Moraru ca fiind un preot bun cu darul rugãciunii, fiind cãutat de credinciosi din toate zonele tãrii. ÃŽntr-o zi, cînd am poposit în casa pãrintelui bãtrîn, sfintia sa mi-a propus sã-i fiu duhovnic, atît pentru dînsul, cît si pentru doamna preoteasã Margareta. Propunerea m-a gãsit nepregãtit, eu fiind un preot tînãr, am considerat cã nu pot sã fiu duhovnicul unui pãrinte vestit pentru vrednicia sa. ÃŽn cele din urmã, am acceptat pentru cã am înteles cã pentru mîntuirea sufletului si pentru o cãlãuzã în viatã este necesar un pãrinte duhovnicesc. Am învãtat foarte multe si mi-am îmbogãtit experienta pastoralã din pilda vietii pãrintelui Evmenie. Om cu o mare credinitã statornicã în Dumnezeu, cu multã rãbdare, bunãtate si iubire sincerã fatã de enoriasii sãi“, s-a destãinuit preotul Ioan Isachi. Profesorul Mihai Andone, autorul cãrtii, a mentionat cã din nefericire nu l-a cunoscut fatã în fatã pe cel care a adus atîta faimã satului Stejaru. „Dupã ce am strîns nenumãrate mãrturii, am cercetat documente si fotografii, m-am deplasat pe urmele pasilor sãi si în parohia pe care atît de strãlucit a pãstorit-o, am considerat cã este o onoare deosebitã sã fac sã nu treacã în uitare acest mare duhovnic. ÃŽn urma pelerinajului de la Stejaru, de care am aflat cu multã vreme înainte de a strînge mãrturii despre preotul bãtrîn, am avut o inspiratie divinã sã scriu aceastã carte. De multe ori poti gãsi între oameni obisnuiti oameni de mare valoare, asa cum a fost preotul Evmenie Moraru. Am avut, de asemenea, sprijinul nepretuit al nepotului si fiului adoptiv al lui Evmenie Moraru, preotul Sevastian Moraru, fãrã de care aceastã carte n-ar fi fost posibilã“, a spus în fata asistentei Mihai Andone. Enoriasii din satul Stejaru au avut numai cuvinte de laudã la adresa atît a preotului „bãtrîn“, cît si a celui „tînãr“, care la rîndul sãu a pãstorit timp de 10 ani parohia din Stejaru.
„Sufletul nemuritor al satului Stejaru“
Primarul comunei Ion Creangã, Petricã Prichici, care a sprijinit material aparitiei acestei cãrti, a mentionat cã în mod sigur se va mai scrie despre preotul Evmenie Moraru, atît timp cînd neamul românesc ortodox de pe aceste meleaguri va mai trãi. „Pãrintele Evmenie Moraru reprezintã sufletul nemuritor al neamului comunitãtii noastre atît de urgisit si atît de dãruit de Dumnezeu. Dacã m-ar întreba cineva la o vîrstã la care am trecut si am vãzut foarte multe în viatã, lucrînd cu multe personalitãti culturale, stiintifice, politice, care dintre ele m-a impresionat si mi-a marcat irevocabil existenta as rãspunde fãrã ezitare cã pãrintele Evmenie Moraru. Pãrintele a fost un om cunoscut de toatã comunitatea localã, numele sãu a depãsit cu mult granita comunitãtii noastre, fiind o personalitate de exceptie a cãrui viatã poate fi luatã ca model de puritate sufleteascã si a cãror întelepte cuvinte ne pot cãlãuzi în viatã“, a mãrturisit primarul, Petricã Prichici.
Ion Radu, epitrop în Stejaru, a spus cã preotul Evmenie Moraru vorbea frumos cu toatã lumea avînd pentru toti sfaturi utile. „A fost un om foarte bun, întelegãtor, vorbea frumos cu toatã lumea si ne-a învãtat de toate. Cît timp a fost arestat am ajutat-o pe doamna preoteasã la anumite munci, pentru cã, la rîndul sãu, preotul a ajutat foarte multã lume. Cînd a vãzut cum se înaltã biserica nouã pe care si-a dorit-o atît de mult, bãtrînul a fost tare bucuros. Venea printre noi cînd eram la treabã si stãtea de vorbã cu noi povestindu-ne multe lucruri si pilde de viatã. La înmormîntarea lui multi preoti i-au purtat sicriul pe umeri în biserica cea nouã parcã pentru a se bucura si el de frumoasa zidire“, a mentionat sãteanul.
Pãncesti, satul copilãriei preotului Evmenie Moraru
În apropierea tîrgului Sascut, judetul Bacãu, remarcat multã vreme pentru renumita fabricã de zahãr, în satul Pãncesti, în ziua de 18 septembrie 1910, a venit pe lume cel care avea sã devinã un foarte cunoscut duhovnic, preotul Evmenie Moraru. Pãrintii acestuia Ioachim si sotia sa Anita, oameni ai bisericii, i-au dat acest nume dupã cel al Sfîntului înscris în calendarul ortodox în ziua nasterii sale. Ca orice copil de la tarã, a fost antrenat în toate treburile gospodãresti, pe care le-a fãcut cu mare plãcere. Încã din fragedã copilãrie, sfãtuit de mama sa, rar s-a întîmplat sã lipseascã de la bisericã. Avînd o minte ascutitã si un cuget curat, a ascultat cu mare atentie cîntãrile bisericesti, a contemplat sfintii din jurul sãu si încã din acei ani i-a încoltit ideea de a veni slujitor direct din altar al lui Dumnezeu. Si cum intentiile sale au coincis cu ale mamei lui, dupã ce a fãcut scoala primarã în Pãncesti, a urmat apoi cursurile Seminarului teologic din Constanta. A urmat dupã acea Facultatea de Teologie Ortodoxã din Cernãuti. Intentia pãrintilor sãi de-al cãsãtori cu o fatã bogatã a esuat, jumãtatea sa fiind sortitã a fi Margareta Gafita, fiica unui mecanic de la fabrica de zahãr din Sascut. Dupã cãsãtorie, a primit repartitie în satul Stejaru, în 1933, de care nu s-a despãrtit nici dupã moarte, dormindu-si somnul de veci în cavoul din fata bisericii noi din Stejaru, pe care a început-o împreunã cu preotul Sevastian Moraru, nepotul sãu, si pe care acesta a finalizat-o pînã la urmã. A decedat în seara sfîntã a Învierii Domnului în anul 1999, iar sotia sa Prezvitera Margareta, trei ani mai tîrziu. Au fost înhumati într-un cavou în fata bisericii noi.
|
Autentificare
