Ziua nationalã si intrarea în normalitate
Ziua nationalã s-a transformat în ultimii doi ani din arenã a discursurilor nationalist-populiste, sustinute cu aplauze sau huiduieli de simpatizanti ai puterii si opozitiei, într-o sãrbãtoare sobrã la care chiar si presedintele este un simplu privitor.
Politicienii au devenit astfel actori secundari, fãrã replici, lãsînd în rolul principal armata cu ofiterii în uniforme de paradã, cu fanfara militarã, masinile blindate de ultimã generatie, lansatoarele de rachete, amfibiile si elicopterele de atac, ingrediente mult mai atractive pentru spectatorul autohton, sãtul de interminabilele scandaluri politice si de discursurile patriotarde ale liderilor de diverse culori.
Depolitizarea Zilei nationale si convertirea ei cu ajutorul uniformei militare în prilej de mîndrie nationalã ar putea duce la redescoperirea patriotismului si abandonarea nationalismului agresiv. ÃŽn România nationalismul a fost îndreptat ani de zile în mod rãzboinic împotriva maghiarilor, iar nationalistii autohtoni se zbãteau mai putin pentru prestigiul national si mult mai mult pentru diminuarea prestigiului „celuilalt“. Adesea în ultimii 16 ani nationalismul a fost confundat cu patriotismul, în numele cãruia s-au purtat toate campaniile electorale pînã în 1996. ÃŽn numele cãruia Vadim Tudor cerea crucificarea ungurilor, iar fruntasul liberal Teodor Melescanu umbla prin Ardeal cu harta Romaniei din care decupase aceastã provincie despre care spunea cã va fi luatã de Ungaria. Ani la rînd, Ziua nationalã a fost boicotatã la Alba Iulia de politicienii români, care în numele patriotismului instigau la urã.
Acum discursurile nationaliste nu mai audientã, iar parada militarã pe sub Arcul de Triumf este o altã modalitate de revenire la normal. Pãrintii crescuti în epoca de aur a marsurilor si festivitãtilor nationaliste, suprasaturati de cîntece patriotice, steaguri si cocarde tricolore se lasã tot mai mult atrasi de copiii lor la parada militarã pregãtitã de Ziua nationalã, unde cumpãrã de bunã voie si nesiliti de nimeni tricolorul si alte însemne nationale, pe care tinerii le fluturã fãrã sã se simtã stingheriti, precum pãrintii lor odinioarã.
Parada militarã ca element central al Zilei nationale sugereazã însã mai mult: cã România este membrã NATO si beneficiazã la nevoie de asistenta armatã a Aliatilor, cã odatã intrati în Uniunea Europeanã, românii se pot simtii, dupã multi ani de incertitudini, în sigurantã si cã acest lucru le-ar putea reda încrederea si mîndria, pierdute în lungul si ocolitorul drum spre democratie.
|
Autentificare
