România, coruptia la nivel înalt si restantele europene
Preocupati de luptã pentru fotolii, de acapararea domeniilor bãnoase din Guvern, de gîlceava mãruntã si de loviturile sub centurã aplicate aliatilor, politicienii Puterii ignorã intentionat interesele tãrii în favoarea propriilor aranjamente, dispretuind importanta prezentului si lãsînd la voia întîmplãrii viitorul. În loc sã gîndeascã proiecte modernizatoare care sã-i ajute pe români sã intre de-adevãratelea în spatiul prosper european, partidele guvernamentale se rãzboiesc pentru influentã, pentru ministerele de unde se pot face favoruri afaceristilor prieteni si pentru vizibilitate la televizor. De partea cealaltã, partidele din opozitie încearcã sã punã în umbrã succesul integrãrii europene, boicotînd în Parlament toate proiectele restante pe care UE le asteaptã încã din partea României.
Comisarul european pentru extindere i-a trimis premierului Tãriceanu chiar înainte de Crãciun un cadou-avertisment: o scrisoare prin care explicã oficialilor de la Bucuresti cã România riscã sã fie sanctionatã dacã legea privind controlul averilor demnitarilor nu va întruni standardele europene. Este vorba despre proiectul de înfiintare a Agentiei Nationale de Integritate (ANI) pe care parlamentarii l-au demontat si transformat într-o formã fãrã fond. Rolul acestei Agentii era de a verifica felul în care parlamentarii, ministrii, înaltii functionari, primarii si alte persoane aflate în fruntea unor institutii publice si-au strîns averile; în ce mãsurã bunurile mobile si imobile pe care le au în posesie ei si familiile lor pot fi justificate pe baza veniturilor obtinute de acestia de cînd se aflã în functii publice.
Specialistii europeni socotesc cã printr-o astfel de lege privind controlul averilor demnitarilor se poate reduce si chiar preveni coruptia la nivel înalt, astfel încît functiile politice sã nu mai fie transformate de politicieni în surse de îmbogãtire. Inversunarea cu care partidele se opun acestei legi demonstreazã însã cã oamenii politici autohtoni s-au îmbogãtit pe seama traficului de influentã, a locurilor rezervate în consiliile de administratie ale unor regii sau societãti de stat de unde primesc lunar lefuri uriase si uneori chiar pe seama unor legi fãcute special pentru anumite domenii în care ei aveau interese imediate.
În forma initialã, cea propusã de Ministerul Justitiei, Agentia Nationalã de Integritate urma sã fie o institutie autonomã, cu buget propriu, care sã controleze averile, iar cu ajutorul unor inspectori independenti sã sesizeze conflictele de interese si incompatibilitãtile. Însã, în urma modificãrilor aduse de deputati, agentia nu va mai verifica averile, ci doar declaratiile de avere, cu alte cuvinte vor fi controlate doar formularele, nu si modul efectiv în care s-au îmbogãtit politicienii. Aceastã situatie pare convenabilã nu doar pentru PSD, PRM, PC sau UDMR principalii detractori ai legii de înfiintare a Agentiei, ci si pentru celelalte partide care declarativ sustin legea controlului averilor demnitarilor, fiindcã cei mai multi parlamentari si-au rotunjit conturile folosindu-se de influenta si relatiile lor politice. Cazul lui Adrian Nãstase este doar cel mai cunoscut si este de notorietate felul în care Camera Deputatilor i-a împiedicat prin vot pe procurori sã facã perchizitie la casele acestuia.
Cu cîteva zile înainte de intrarea efectivã a României în Uniunea Europeanã, comisarul Rehn ne aducea aminte cã o tarã trebuie sã-si tinã promisiunile pentru a fi respectatã. Guvernul a promis cã Agentia Nationalã pentru Integritate va fi înfiintatã în cursul anului 2006, dar majoritatea parlamentarã s-a opus vehement. La momentul scadentei, Bruxelles-ul ne-a bãtut obrazul si ne-a arãtat cartonasul galben.
|