Monitorul de Neamt si Roman ziarul din judetul Neamt cu cei mai multi cititori
  Stiri azi     Arhiva     Cautare     Anunturi     Forum     Redactia  
AutentificareAutentificareInregistrare 
Calendar- Arhiva de Stiri Martie 2006
LMMJVSD
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
Stiri pe e-mail - Newsletter Monitorul de Neamt Newsletter
Nume:
Email:
Links - Link-uri catre site-uri utile Link-uri
 Judetul Neamt
 Video Production
 Cambridge
Optiuni Pagina Optiuni pagina
Adauga in Favorites Adauga in Favorites
Seteaza Pagina de start Seteaza Pagina de start
Tipareste pagina Tipareste pagina


























Monitorul de Neamt » Stiri Alte Titluri 27 Martie 2006
Tipãreste articolul - Varianta pentru imprimantã Trimite acest articol unui prieten  prin email
AIKIDO - Calea Armoniei sau Arta Pãcii

AIKIDO - Calea Armoniei sau Arta Pãcii

Sensei Morihei Ueshiba (1883 - 1969)
„Eu nu am dusmani. Respir odatã cu cerul si cu pãmîntul. Universul este în interiorul corpului meu. Cînd iau sabia, sabia si cu mine sîntem unul si acelasi. Dacã esti viu, ai acces la secretele veacurilor, pentru cã adevãrul universului sãlãsluieste în fiecare fiintã umanã“.
Morihei Ueshiba este cunoscut pretutindeni în lume ca fondatorul Aikido-ului, cea mai spriritualã si iluminatoare dintre artele martiale moderne. Imaginea venerabilului maestru înalt de numai 154 cm, care dobora fãrã efort un sportiv masiv, este familiarã. Ueshiba este cunoscut de practicantii de Aikido ca O-Sensei („Marele ÃŽnvãtãtor“).
Acesta s-a nãscut pe 14 decembrie 1883 în Tanabe într-un sat de pescari si fermieri din districtul Kii, actuala prefecturã Wakayama, în inima unei regiuni în care îsi au originile cele mai vechi rãdãcini ale misticismului japonez. Acest district cunoscut sub numele de Kumano, era considerat „poarta catre Dumnezeu“. Morihei era astfel înconjurat, de la nastere, de o ambiantã ce palpita de prezenta divinitãtii, a supranaturalului si misteriosului. A fost al patrulea si singurul bãiat din cei cinci copii ai lui Yoroku Ueshiba, un fermier care poseda circa douã hectare de pãmînt. Tatãl sãu era o persoanã foarte respectatã în comunitate, fãcînd parte din Consiliul local de mai bine de 20 de ani. Mama sa - Yuki Hokawa - era descendenta unei familii de proprietari de terenuri cu ascendentã nobilã.
Ca o consecintã a nasterii premature, Morihei a fost un copil fragil, de timpuriu manifestînd o atractie deosebitã atît cãtre stiinte esoterice cît si cele exoterice. ÃŽn primii ani ai copilãriei, Morihei a fost un copil destul de bolnãvicios, avînd mereu tendinta de a sta în casã în loc de a iesi afarã cu ceilalti copii. Deoarece bãiatul devora sute de cãrti de facturã foarte variatã, fiind în special atras de matematicã si fizicã, în jurul vîrstei de sapte ani a fost trimis la Jizadera - o scoalã localã a templului sectei Shingon, unde se studiau clasicii chinezi, sub îndrumarea preotului. Plictisit de textele seci si moralizatoare confucianiste, Morihei l-a rugat pe preotul Shingon sã-i povesteascã din legendele miraculoase ale lui „En no Gyoja“ si „Kobo Daishi“, si sã-l învete ritualurile esoterice Shingon, tehnicile de meditatie si incantatiile secrete. Budismul Shingon utiliza metodele tantrice de antrenament si senzualitate ale artei, muzicii si al propriului corp pentru a aduce iluminarea chiar din timpul acestei vieti.
Vãzîndu-l atît de marcat de lumea spiritualã si pentru a contraataca starea visãtoare a fiului sãu, Yoroku a început sã îi spunã povesti despre strãbunicul lui - „Kichiemon“ - care se spune cã ar fi fost unul dintre cei mai puternici samurai. Avînd în vedere si fizicul insuficient dezvoltat si temperamentul nervos al fiului sãu, Yoroku l-a încurajat pe Morihei sã participe la antrenamente de lupte sumo, la alergare si înot. Bãiatul s-a alãturat si expeditiilor locale de pescuit, devenind rapid un bun mînuitror al harponului. Sub privirea atentã a lui Yoroku si a unui profesor ce a început sã se intereseze în mod special de neobisnuitul copil, Morihei si-a modelat treptat corpul. Constient de puterea sa potentialã, baiatul visa sã se transforme într-o bunã zi în cel mai puternic om din lume. Si-a cãlit pielea fãcînd zilnic dusuri cu apã rece ca gheata si rugîndu-si prietenii sã arunce în el cu castane în coajã. Puterea lui a crescut atît de mult, încît era chemat sã care în spate copiii bolnavi spre orasul cel mai propiat, la aproape 80 km distantã, pentru îngrijire medicalã. Necesitatea de a dobîndi putere i-a fost întãritã într-o noapte, cînd tînãrul a fost martor la lupta tatãlui sãu cu un grup de bãtãusi trimisi de rivalii sãi politici.
„Soldatul lui Dumnezeu“
La vîrsta de 13 ani, dupã ce obtine diploma scolii primare superioare, este admis si la cursurile secundare ale Prefecturii Tanabe pe care le pãrãseste însã înainte de a obtine diploma, gãsindu-si de lucru la oficiul serviciilor funciare, îndeletnicindu-se mai apoi cu diferite meserii mãrunte. ÃŽn 1901 studiazã pentru putin timp Tenjin Shin Yo-ryu Ju-jutsu sub îndrumarea maestrului Tozawa Tokusaburo. ÃŽn 1902, în urma modificãrii unor prevederi legislative si a protestului sãu fatã de acestea îsi dã demisia din administratie si pleacã la Tokio, în districtul Nihobashi unde-si deschide propriul magazin („Ueshiba magazin - librãrie si papetãrie scolarã“). Dupã o crizã de Beri-Beri, dar si pentru cã era prea putin potrivit pentru viata de negustor, se întoarce în satul sãu natal, Tanabe. Anul respectiv l-a petrecut studiind principiile scolii Yagyu shinkage-ryu. Perioada de sedere la Tokio (si mai ales cea imediat urmãtoare) a fost debutul sãu veritabil în studiului artelor martiale, în principal Ju-jutsu si Ken-jutsu traditional, realizînd cu adevãrat afinitatea pe care o are fatã de artele martiale. A studiat Ju-jutsu traditional la Dojo-ul Kito-ryu si arta sabiei la centrul de instruire Yangyu Shinkage-ryu.
ÃŽn 1903 se cãsãtoreste cu Hatsu Itogawa Hokaw pe care o cunostea încã din copilãrie. La sfîrsit de decembrie, a fost înrolat în armata imperialã, fiind încorporat în regimentul al 61-lea de infanterie din Wakayama, dupã o încercare nereusitã de înrolare, cînd a fost respins din serviciul activ (rãmînînd în rezervã la Osaka) pe motiv cã era prea scund. Acest fapt l-a afectat atît de tare pe Ueshiba, încît în disperarea lui se spune cã ar fi recurs la metode ridicole, de a se atîrna în pãdure de crengile copacilor, în speranta de a i se lungi corpul. Desi nu a cîstigat în înãltime, a reusit totusi sã se remarce (trimis fiind în Manciuria - 1904) prin temperamentul, talentul, hãrnicia, onestitatea, dar mai ales prin mãiestria cu care mînuia baioneta, lucruri care i-au adus denumirea de „Soldatul lui Dumnezeu“.
Dupã rãzboiul ruso-japonez ce a durat pînã în 1906, de unde s-a întors cu gradul de sergent pentru faptele sale de curaj în luptã, a trecut în rezervã si s-a întors acasã la Tanabe. Pregãtirea din timpul armatei si al rãzboiului îl determinã sã continue exercitiile fizice si studiul artelor martiale, la întoarcere el continuînd sã se instruiascã în stilul Yagyu-ryu, sub conducerea maestrului Nakai Masakatsu (un om dur, care a cãlit si modelat dorinta tînãrului Ueshiba). Ueshiba a continuat studiul artelor martiale la Scoala Goto din Yagyu-ryu Jujutsu si apoi, din 1907, tatãl sãu obtine aprobarea pentru a-l face elev si la Judo Kodokan Dojo. ÃŽn 1908 obtine certificatul de instructor în Yagyu-ryu Jujutsu si, cu ajutorul tatãlui sãu, deschide imediat un dojo în Tanabe, chiar la ferma unde trãiau, continuîndu-si cu pasiune antrenamentul. Tot acolo a fost invitat si binecunoscutul antrenor de Jujutsu, Takake Kiyoichi, pentru a-l instrui.
Academia Ueshiba
ÃŽn 1910 începe un proiect de organizare a unei „colonii“, pe care îl si pune în practicã în primãvara lui 1912, pãrãsind Tanabe în fruntea unui grup de 84 de persoane (tãrani si militari) din Kishu si stabilindu-se împreunã cu familia sa în insula Hokkaido, într-un loc numit Aza-Shirataki (în apropierea orasului Yobetsu - regiunea Mombetsu). Avea atunci vîrsta de 29 de ani. Grupul condus de el abordeazã o serie de proiecte de dezvoltare economicã în domeniul agricol si zootehnic, angrenîndu-se în muncile cele mai grele, ca tãietor de lemne si cultivator, continuînd totodatã si studierea artelor martiale. ÃŽn anul 1910 se naste si prima lui fatã, Matsuko.
ÃŽn acest timp, Ueshiba a devenit tot mai puternic, forta lui fizicã, în special a bratelor, devenind aproape legendarã.
ÃŽn 1915, Morihei îl cunoaste pe Sokaku Takeda, celebrul maestru de Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Aflînduse în fata unui asemenea maestru, îsi dã seama de cît de slab este încã, uitã de toate si începe un antrenament asiduu. Dupã aproximativ o lunã, întors în Shirataki, construieste un Dojo unde îl invitã pe Takeda sã locuiascã. Acesta acceptã si îl îndrumã pe Morihei ajutîndu-l sã evolueze în artele martiale. ÃŽn septembrie 1916, obtine certificatul „kyoji dairi“ (de profesor, respectiv maestru) în Daito-Ryu Aiki-Jutsu. Sokaku Takeda a fost fãrã îndoialã unul dintre cei mai valorosi budoka ai tuturor timpurilor, dar caracterul sãu nu era prea evoluat: era impulsiv, vanitos si se lãuda mereu cu numãrul oamenilor ucisi. Tot Ueshiba povesteste cã antrenamentele erau foarte grele si costisitoare. El continuã totusi sã se mai antreneze cu Takeda încã patru ani, dupã care, în 1920, cei doi se despart, urmîndu-si fiecare drumul lui. Motivul era simplu: modurile diferite în care vedeau artele martiale si viata în general. Dojo-ul din Shirataki îi rãmîne însã lui Takeda.
Din 1920, dupã moartea tatãlui sãu (în ianuarie), se stabileste cu familia în Ayabe, vînzînd restul pãmînturilor pe care le mai avea. Apoi, dupã moartea celor doi fii (Takemori de trei ani - în august si Kuniharu de o lunã - în septembrie), ajungînd într-o stare de instabilitate emotionalã, devine foarte apropiat maestrului spiritual Onisaburo Deguchi al sectei politico-religioase Omoto-Kyo (celebrã prin chikon kishin, tehnicã de meditatie care conduce la reapropierea de divin) unde participã timp de opt ani la toate ceremoniile spirituale si sacre din religia Omoto.
ÃŽn ciuda capabilitãtilor martiale el era încã dezamãgit pe plan spiritual, astfel dedicîndu-se în totalitate practicilor religioase, devenind în aceastã perioadã discipolul acestui vizionar, Deguchi Onisaburo, cufundîndu-se în scrierile „profetului“ sperînd în acest fel sã gãseascã semnificatia mai adîncã a vietii.
Apropierea de Onisaburo i-a afectat profund viata lui Ueshiba, el afirmînd cîndva cã desi Sokaku Takeda i-a deschis ochii fãcîndu-l sã înteleagã esenta din Budo, iluminarea si purificarea sufletului au venit din experientele Omoto-kyo. Tot în Ayabe îsi deschide un dojo - o micã scoalã de arte martiale - „Academia Ueshiba“ (Ueshiba Juku Dojo), care avea pentru antrenamente un numãr de 18 saltele din paie (rogojini).
La 11 februarie 1921, autoritãtile japoneze hotãrãsc desfiintarea sectei Omoto Kyo si arestarea lui Onisaburo. Acest incident nu are repercusiuni asupra activitãtii Academiei Ueshiba, unde viata a mers mai departe. ÃŽn tot acest timp, continuã antrenamentele împletind exercitiile fizice pentru cãlirea trupului cu exercitiile spirituale pentru purificarea sufletului. Ueshiba obtine în 1922 certificatul de maestru în Shinkage-ryu Ju-jutsu. Anul 1924 îl gãseste pe Morihei studiind cu îndîrjire lupta cu sulita în stilul Naginata-do.
(continuare în editia de sîmbãtã, 1 aprilie 2006)

Articol afisat de 2021 ori  |  Alte articole de acelasi autor  |  Trimite mesaj autorului
(Daniel Nicolae ENE)
Adaugã comentariul tãu la acest articol Comentarii la acest articol:
Nu exist� nici un comentariu la acest articol
Stiri Locale Stiri Locale
Stiri Social Stiri Social
Stiri Sport Stiri Sport
Stiri Politica Stiri Politica
Stiri Sanatate Stiri Sanatate
Stiri Alte Titluri Stiri Alte Titluri
Stiri, informatii, cursul valutar, datele meteo, horoscop, discutii, forum.
Webdesign by webber.ro | Domenii premium
©2003-2006 Drepturile de autor asupra intregului continut al acestui site apartin in totalitate Grupul de Presa Accent SRL Piatra Neamt
Reproducerea totala sau partiala a materialelor este permisa numai cu acordul Grupului de Presa Accent Piatra Neamt.
Grupului de Presa Accent SRL - societate in insolventa, in insolvency, en procedure collective