Prietenii mei tãranii
A venit timpul rece. Fiecare om se gîndeste la ce va fi la iarnã cînd din ceruri va veni si zãpada. Omul harnic,spune proverbul,îsi face iarna car,iar vara sanie. Dacã treci pe ulitele satelor ai sã vezi cã romînul nu este numai talentat la proverbe ci cã si încearcã sã le punã în practicã. Cãrutele si uneori si masinile, carã necontenit lemne, drujbele taie de zor iar gospodarii stivuiesc lemnele pentru a nu fi plouate. Sînt si unii, nu putini la numãr, care se uitã cum lemnele trec prin fata curtilor lor si se gîndesc cã bine ar mai arde în sobele lor curãtate de funinginea de anul trecut. Orãseni au alte preocupãri. Completarea de acte pentru obtinerea de subventii pentru încãlzire. Ca întotdeauna se înfãptuieste marea nedreptate. Cei ce se scoalã dimineata pentru a munci din greu pentru obtinerea unei bucãti de pîine, carã apã cu gãleata de la fîntînã, crapã lemnele cu toporul, locuiesc într-o singurã camerã care le tine loc de dormitor, de bucãtãrie, de cãmarã, nu stiu ce sînt acele subventii. Chiar dacã ar sti, hîrtoage n-ar avea de completat fiindcã nu au nevoie de cãldurã în casã. În tipul verii au adunat de pe cîmp destulã energie. La oras este altã problemã. Doamnele trebuie sã-si facã pãrul permanent, sã plimbe cãteii, sã iasã seara la plimbare pentru o bîrfã în parcul orasului, în cel mai rãu caz, sã-si plimbe nepoteii. Dacã au noroc mai fac cîte o excursie pe la mãnãstiri pe gratis, primãria fiindu-le recunoscãtoare. Sã vorbim ceva mai direct. În fiecare an, în prag de iarnã ajutoare pentru nevoiasii de la sat nu se gãsesc. Parcã ei nu ar suferi de frig, nu ar avea nevoie de cãldurã, nu trebuie sã se spele. În schimb pe baza unei declaratii pe proprie rãspundere orãseanul care n-are nici o zi trecutã într-o carte de muncã, care creste copii copiilor ajunsi milionari în bani noi, îsi face concediul la mare, mai merge si gratis pe autobuz primeste subventie sã-si încãlzeascã douã sau trei camere. Orãseanul poate sã aibã si masinã numai sã nu fie nouã, poate sã aibã si centralã de apartament pentru care a cheltuit 60 de milioane. Ce-i trebuie tãranului ajutor cînd cu trei tone de lemne care costã vreo cinci milioane, încãlzeste bucãtãria, fierbe oala cu fasole si ceaunul cu mãmãligã? Sã se obisnuiascã cu confortul, sã devinã lenes?
Discrepantã între nivelul de trai al tãranilor si orãsenilor în favoarea ultimilor a fost din totdeauna. Dar, în ultimul timp, prin politica de subventii a energiei termice, a transportului, a investitilor, prin neglijarea satului, aceasta a devenit dramaticã. Tãranii sînt o masã de manevrã, o gloatã mintitã în campaniile electorale pentru obtinerea de voturi.
|