 NOTE DE REPORTER: Necazuri de tãran european
• din cauza gripei aviare, a pestei porcine si noilor reglementãri europene, tãranii nu mai pot intra cu animalele în oboare • la Girov, acestia si-au înfiintat un tîrg al lor, dincolo de gardul bazarului din comunã • pentru porci, oamenii cereau 50.000 de lei vechi/ kg în viu, dar, din spusele lor, nu reusesc sã obtinã mai mult de 30.000 de lei • „oamenii trebuie sã dea de mîncare la animale, iar dacã hrana este scumpã, ori recoltele nu s-au fãcut, scapã de ele pe bani putini“, a spus Gheorghe Miron, din Girov • pe de altã parte, „samsarii“ de prin alte pãrti le stricã piata, impunînd preturile • agricultorii cred cã integrarea în UE nu le va aduce nimic bun dacã nu vor fi subventionati • Dacã e miercuri, e zi de tîrg la Girov. ÃŽn bazarul din centrul comunei, se-adunã oamenii locului si de prin împrejurimi, fiecare cu ale sale: unii sã obtinã un gologan din munca de peste an - din rodul pãmîntului, ori din orãtãniile din gospodãrie, altii sã cumpere una-alta, dar o seamã se multumesc cu privitul si cu-ntrebatul, cã trebuie sã stie cum merge piata. Negustorii au început sã se instaleze cu noaptea-n cap, cu multisor înainte sã rãsarã soarele, cãutîndu-si locuri cît mai în calea musteriilor. Cu molimele de anul trecut, dar si cu trecerea la regulile impuse de Uniunea Europeanã, crescãtorii nu mai au ce cãuta cu pãsãri si animale prin tîrguri si oboare. Iar regula este respectatã cu sfintenie - sub ochii vigilenti ai autoritãtilor - si la Girov. Asa cã, treptat, si-au fãcut un tîrg al lor, dincolo de gardul bazarului. Pe poartã pãtrund numai aceia care au la vînzare cereale, ori alte bunuri de uz gospodãresc. Comerciantii de mobilã - de la taburete, pînã la sifoniere - si-au gãsit locul lor, aproape de intrarea în bazar, de o parte si de alta a cãii de acces. Ceva mai încolo, s-au instalat agricultorii. Porumb, orz, orzoaicã si borceag pentru vite, puse în saci asezati în remorci, prin cãrute, stivuiti pe lîngã cîntare. Grîu, ioc! Vremea a luat-o razna. A fost un an greu pentru semãnãturi. Asa cã pîinea va fi cu „ciubote rosii“! Agricultorii pãstreazã grîul de anul trecut în hambare, asteptînd sã creascã preturile, cã s-au sãturat sã îsi vîndã munca pe nimic. Mai încolo, începe bazarul în adevãratul înteles al cuvîntului: haine de toate soiurile, încãltãminte ieftinã, zahãr, ulei si alte cele de-ale gurii.
„Samsarii“ impun piata
Dinspre „sectorul zootehnic“ se aude un cor de guitaturi. ÃŽn custi, prin portbagaje de Dacii, purceii de lapte se îngrãmãdesc unii în altii, cãutînd cãldurã. E ger, desi de zile bune primãvara s-a instalat în judet. Lîngã remorca unei masini, doi saci de rafie au luat-o la sãnãtoasa, purtati de vînt. Stãpînii i-au recuperat în cele din urmã si au scos godacii ce „tipau“ de-si dãdeau duhul, i-au legat de cîte un picior si i-au scos la plimbare, ca din întîmplare în calea cumpãrãtorilor. Masinile s-au asezat pe o parte - aici erau, dupã cum aveam sã aflãm, „stranierii“, adicã negustorii veniti de prin alte pãrti, cei care, potrivit localnicilor, le stricã piata.
„Hai domnitã, avem purcei pe alese. Cum îi vreti, mai albi, mai tãrcati. ÃŽs de carne, i-am vaccinat, sînt sãnãtosi“, ne-a îmbiat un negutãtor care a si deschis portbagajul masinii în care avea vreo 6 purcei de lapte. „Uitati-vã la ãstia. Fiecare are cam 15 kg. ÃŽi las la un milion jumate bucata“, ne-a îmbiat un altul, care a deschis capacul unei custi în care avea doi purcei. Vãzînd cã nu-i rost sã ne convingã, si-a abãtut atentia asupra altui posibil client, cãruia i-a cerut 1,2 milioane pe bucatã. Semn cã un pret e pentru cine-ntreabã si nu se tîrguieste si altã poveste este cu cel care chiar e hotãrît sã cumpere si nu se lasã cu nici un chip pãcãlit.
Pe cealaltã parte, girovenii si-au asezat cãrutele. ÃŽntr-un atelaj, un exemplar de vreo 200 de kilograme stãtea ca la expozitie. „Cît ceri pe el?“, a întrebat un om de prin preajmã. „Pãi 9,5 milioane“, i-a rãspuns proprietarul. Cum posibilul musteriu a dat sã treacã mai departe, vînzãtorul a încercat sã-l opreascã: „Pãi gîndeste-te si mata cîtã mîncare am bãgat în el ca sã ajungã la 200 de kile. Dã-i fãinã, dã-i porumb. E rasã de carne. E mult 50.000 de lei pe kilogram?“. „Nu-i dã nimeni atît pe el, dacã ia sase milioane jumate e bine“, ne-a spus tanti Maria, o bãtrînã din comunã, venitã si ea cu un purcel la tîrg. Nu de alta, dar are de plãtit dãrile la Primãrie si nu are cu ce. E supãratã rãu pe „bisnitari“ care stricã piata, iar ei, tãranii amãrîti, se aleg cu praful de pe tobã. „Bisnitarii vin de dimineatã, devreme, si fixeazã pretul. Cumpãrã de la babe pe nimica si vînd prin alte pãrti cu bani mai multi. Aici, din cîti oameni vedeti, dacã sînt 5 % din Girov, cã restul sînt de prin alte pãrti. Dacã iei 700-800 mii de lei pe un purcel de 15 kg. S-a ajuns sã se vîndã porcii, în viu, si cu 30 de mii de lei kilogramul“, a spus femeia.
Integrarea în UE pune tãranii pe gînduri
Chiar dacã se aflã mai tot timpul departe de agitatia orasului, este o gresealã sã crezi cã omul de la tarã nu este informat. Iar de acest lucru ne-am convins cu prisosintã, atunci cînd s-a-nfiripat o discutie pe un subiect la ordinea zilei: integrarea în Uniunea Europeanã. Tãranii stiu cã îi asteaptã vremuri grele, atîta timp cît li se impun doar conditii, fãrã a primi nici un sprijin de la stat, asa cum se întîmplã în tãrile occidentale. „Dacã tot i se bagã atîta amar de conditii, tãranul român ar trebui ajutat cu ceva. Acuma, cã s-au scos taxele vamale, occidentalii or sã trimitã la noi tot ce-i rãu si nu mãnîncã ei, dar mai ieftin. Producãtorii lor primesc subventii. La noi, tãranul bagã cîte 2-3 milioane de lei la hectar pentru lucrãri, iar dacã scoate din productie 1,5 milioane, este bine. Agricultorul merge în pierdere, de aceea rãmîne pãmîntul pîrloagã. Motorina-i scumpã. Am înlocuit, ieri, niste piese la tractor si am dat 20 milioane de lei. Cînd îmi scot eu banii ãstia? Lumea de prin sat nu te poate plãti la timp, cã nu sînt bani. Unii te amînã pînã la pensie, altii cu cîteva luni. La tarã, ne cunoastem si ne întelegem unii pe altii“, ne-a spus Mihai C. din Girov.
„Mergem înainte, cã ne place sã muncim“
Nea Vasile Corugã din comuna Stefan cel Mare a venit la tîrg la Girov cu remorca masinii încãrcatã cu saci de porumb, orz si secarã. Are de plãtit si el o groazã de dãri rãmase de anul trecut. Dar, depinde de cît de repede va scãpa de roadele cîmpului, strînse de anul trecut. A fost secetã, iar acuma, în plinã iarnã, vremea a luat-o razna. Nu va fi grîu anul viitor. „Am douã hectare cultivate cu grîu. A crescut, dar n-are rãdãcinã. Recolta de grîu de anul viitor e compromisã total. Cea de secarã, la fel. Orzul l-am semãnat ceva mai devreme si aratã binisor“, a spus acesta. Preturile cerealelor erau aceleasi la toti producãtorii: 6.000 de lei kilogramul de secarã sau orzoaicã si 7-8.000 de lei cel de boabe de porumb. Mai mari decît în toamnã. Si încã este loc pentru scumpiri. „La Tîrgu Neamt, sãptãmîna trecutã, porumbul grãunte s-a dat cu 9.000 de lei kilogramul“, a mai spus Vasile Corugã. Cît am stat la taifas, iatã cã i-a sosit un client. Si omul a scãpat de 200 de kilograme de porumb, aproape cam cît luase cu el la tîrg.
2006 a fost un an rãu, dar tãranii spun cã nici cel nou nu a început mai bine. Recolta o poti scoate, totusi, la liman dacã te pricepi oleacã la agriculturã, dar vremii nu îi poti comanda sã fie asa cum trebuie. „Ce sã zicem, am avut grindinã, inundatii, secetã. Dar, mergem înainte, cã ne place sã muncim“, a declarat Gheorghe Stan, agricultor din Girov. „Creste pretul la cereale, dar scade la carne. Oamenii trebuie sã dea de mîncare la animale, iar dacã hrana este scumpã, ori recoltele nu s-au fãcut, scapã de ele pe bani putini“, a adãugat Gheorghe Miron din Girov. A intrat în vorbã si Mircea Neboisã, venit de la Tupilati: „Am dat, de curînd, un porc de 200 kg si am luat pe el numai 6 milioane si jumãtate. Am cumpãrat doi purcei de la scroafã, de la un om din sat. Aveau pînã în 15 kg fiecare. I-am plãtit omului 2,2 milioane de lei. Le-am fãcut, ieri, injectii. M-a costat cîte 70 de mii de lei pentru fiecare. Sãptãmîna asta trebuie sã le fac iar injectii. E tare greu cu banii“.
Omul de la tarã o duce greu. Munceste pãmîntul si creste animale ca sã poatã trãi. Nimeni, pînã acum, nu i-a acordat, cu adevãrat, atentie si, ceea ce ar fi fost foarte important, un sprijin financiar care sã îi permitã sã depãseascã limita subzistentei. Nu vede integrarea în Uniunea Europeanã cu ochi buni, fiind constient cã nu el este cel incapabil sã se adapteze cerintelor, ci aceia care diriguiesc destinele agriculturii, obisnuiti sã vorbeascã mult si sã se încurce în hîrtii. Tãranul se mai teme de concurenta fermierilor din tãrile occidentale care beneficiazã de subventii ce le permit sã scoatã profit din pãmînturi. Produsele lor sînt, astfel, mai ieftine si, luînd în calcul si eliminarea taxelor vamale - odatã cu integrarea României în UE - acestea vor face o serioasã concurentã celor autohtone. Tãranul român este la cheremul naturii, tot mai capricioase în ultimii ani, pentru cã nu are bani sã îsi asigure terenurile. Cade în plasa „samsarilor“ care îi cumpãrã animalele pe nimic, iar apoi le revînd pe sume din care îsi trag profituri apreciabile. S-a obisnuit, din pãcate, prea mult cu greutãtile si cu neajunsurile.
|
Autentificare
