„Orasul“ de la marginea orasului

• Colonia Danubiana trĂŁieste dupĂŁ ritmul propriu • oamenii au probleme fel de fel, desi, de mult, au trĂŁit ĂŽn prosperitate • scoala, stadionul si clubul au rĂŁmas vestigii ale unei „epoci apuse“ •

„Colonia Danubiana“, zonĂŁ mĂŁrginasĂŁ a Romanului, a avut tot timpul un statut si un parfum aparte, fiind construitĂŁ ĂŽn jurul fabricii de zahĂŁr, zona dezvoltĂŽndu-se si involuĂŽnd la fel ca „inima“ ei, una dintre cele mai mari ĂŽntreprinderi ale municipiului. În prezent, cartierul, veritabil mini-orĂŁsel odatĂŁ, cu scoalĂŁ, liceu, stadion, magazine, blocuri si vile, club si cunoscuta terasĂŁ „La Calul BĂŁlan“, a ajuns sĂŁ aibĂŁ o imagine dezolantĂŁ. Poti ajunge acolo traversĂŽnd calea feratĂŁ, prin gangurile dinspre garĂŁ sau pe strada Dumitru MĂŁrtinas, care aratĂŁ ca dupĂŁ bombardament. Este un cartier vechi, unde „noul“ a rĂŁmas la stadiul blocurilor ceausiste, comerciantii si cĂŽrciumarii fiind cei care s-au adaptat primii la democratie. Doar soarele primĂŁvĂŁratec le mai ĂŽndulceste viata oamenilor cu priviri apuse. Zona este „pĂŁzitĂŁ“ de o unitate militarĂŁ, cenusiul cazĂŁrmilor pĂŁrĂŁsite asortĂŽndu-se cu cel al blocurilor din prefabricate de peste drum. Magazinele si cĂŽrciumile au vĂŽnzare bunicicĂŁ, clientii fiind mai ales bĂŁtrĂŽnii locului, proprietarii „de la bloc“ si trecĂŁtorii cĂŁtre Cordun si garĂŁ. Oriunde privesti, vezi gunoaie pe spatiile verzi si locurile de parcare pentru cei mai ĂŽnstĂŁriti. Locuitorii nu prea animĂŁ strĂŁzile, dar, dacĂŁ vrei ĂŽi ĂŽntrebi „de viatĂŁ“, ĂŽncep sĂŁ-si spunĂŁ pĂŁsurilee. „MĂŁ numesc Georgeta Protopopescu, am 76 de ani si sĂŽnt pensionarĂŁ. Pensia mea de abia mĂŁritĂŁ este de 328 de lei. SĂŽnt singurĂŁ pentru cĂŁ sotul a murit de trei luni si cĂŽnd rĂŁmĂŽi doar cu o pensie este foarte greu. Multumesc autoritĂŁtilor pentru suma de 26 de lei pe lunĂŁ ajutor de ĂŽncĂŁlziere. Nu avem nici dispensar, nu avem nimic. SĂŽnt ĂŽnregistratĂŁ tocmai la Policlinica veche si e foarte departe, nu avem nici mijloc de locomotie. Noroc mare cĂŁ avem 4% reducere din ce cumpĂŁrĂŁm la alimentarĂŁ, pentru noi, pensionarii“, spune bĂŁtrĂŽna. Cumnata acesteia are o poveste si mai dureroasĂŁ. „Pensia mea este foarte micĂŁ, 145 RON. Cum pot eu oare sĂŁ mĂŁ descurc din banii acestia? Veneam de la alimentarĂŁ si, din cauza drumului, am cĂŁzut si mi-am rupt piciorul. În plus, am mai stat si cinci sĂŁptĂŁmĂŽni ĂŽn spital, iar la Piatra Neamt mi-au pus tijĂŁ ĂŽn picior si trebuia sĂŁ o scot, dar nu am bani. SufĂŁr si cu inima, iar medicamentele le iau cum pot. Tocmai la garĂŁ am medic de familie, ĂŽnsĂŁ, cu tija ĂŽn picior, cum sĂŁ mĂŁ deplasez?“, se plĂŽnge Lucretia Protopopescu, ĂŽn vĂŽrstĂŁ de 84 de ani. Nemultumirile oamenilor sĂŽnt multe, ĂŽnsĂŁ s-au cam resemnat. „Drumul acesta este stricat de atĂŽt timp si nimeni nu-l face. Avem o alimentarĂŁ si o crĂŽsmĂŁ, astea nu ar fi o problemĂŁ. MuncĂŁ multĂŁ si salarii mici. Cu ce sĂŁ trĂŁiesti?“, spune DĂŁnut I., un „colonist“ constrĂŽns sĂŁ stea ĂŽn aceeasi casĂŁ cu mama sa. ColindĂŽnd zona am observat multe gropi si mult noroi. Oamenii continuau sĂŁ se plĂŽngĂŁ. „Eu locuiesc la cĂŁminul de nefamilisti. Nu am curent, nu am cĂŁldurĂŁ, nu am apĂŁ, nu am nimic. CĂŁminul e ĂŽn demolare, dupĂŁ cum am ĂŽnteles. Ce sĂŁ fac, sĂŁ mĂŁ dea afarĂŁ? Unde sĂŁ dorm, pe stadion?“, a spus un om care ĂŽsi ascundea cu greu lacrimile din ochi. Cei de la case mai cresc si ei cum pot o gĂŁinĂŁ, un purcel si se multumesc cu atĂŽt.

Copiii vor „ĂŽn rĂŽnd cu lumea“

Cei de la bloc nu o duc mai bine. „Ne descurcĂŁm greu, pentru cĂŁ am un copil care este la scoalĂŁ ĂŽn oras, nu aici ĂŽn cartier. MĂŁ chinui cum pot cu el, sĂŁ fie ĂŽn rĂŽnd cu lumea“, se cainĂŁ o femeie care tocmai fusese la magazin sĂŁ-si cumpere o pĂŽine. Oare ce ar fi vrut femeia sĂŁ zicĂŁ „la scoalĂŁ ĂŽn oras“? Pentru cei de aici orasul e dincolo de calea feratĂŁ, cu strĂŁzi luminate si magazine de electrocasnice? Copii de acolo au rĂŁmas si fĂŁrĂŁ Scoala Nr. 10, construitĂŁ special pentru cei din „Colonie“, pentru cĂŁ erau multi copii, pe cĂŽnd fabrica de zahĂŁr avea multi angajati. Institutia a ajuns o clĂŁdire ĂŽn prag de dĂŁrĂŽmare si cu peretii mĂŽzgĂŁliti de „smecherii“ zonei. Si stadionul de aici este o ruinĂŁ: bĂŁnci rupte, peretii stau sĂŁ cadĂŁ, gazon nu prea, ci... doar vara pentru gĂŽste. Asa numita Scoala Nr. 10 mai are doar douĂŁ clase a III-a si a IV-a ĂŽn incinta Colegiului Tehnic „Danubiana“. „Eu am venit ĂŽn 1974 la Scoala Nr. 10. Am gĂŁsit sistemul de ĂŽnvĂŁtare simultan. Aveam o clasĂŁ la care predam. Scoala 10 a existat pĂŽnĂŁ ĂŽn anul 2002, iar din 2003 am venit la Colegiul Danubiana. Eram patru ĂŽnvĂŁtĂŁtoare si, pentru cĂŁ era un numĂŁr mic de cadre didactice, nu a mai fost nevoie de un conducĂŁtor. Initial, am fost ĂŽntr-un corp foarte mic, care semĂŁna cu o casĂŁ, la intrarea ĂŽn Colonie. CĂŽnd fabrica era «ĂŽn formĂŁ» crescuse numĂŁrul de copii, chiar aveam 100. Prin 1988 cĂŽnd fabrica si-a dat interesul, ne-a oferit un corp de clĂŁdire grozav unde am avut spatii pe ĂŽndelete si am fost patru clase, functionĂŽnd ĂŽn felul acesta pĂŽnĂŁ ĂŽn 2002. Fiind o unitate micĂŁ, s-a mers pe ideea sĂŁ fim ĂŽnglobati de una mai mare. În cele din urmĂŁ ne-am mutat si a scĂŁzut si numĂŁrul de copii“, a spus unul dintre cadrele didactice de la aceastĂŁ institutie.
FOTO: Colonia Danubiana se chinuie ĂŽn „Europa“