Strãjer la hotarul judetului
• familia Bîrsan locuieste într-o casã pe hotarul dintre Neamt si Iasi • acestia, cu multi copii, trãiesc din vînzarea animalelor • capul familiei acuzã autoritãtile cã l-au înselat cu banii pentru tragerea curentului electric • copiii familiei trebuie sã strãbatã kilometri întregi pentru ca sã ajungã la scoalã • Familia Bîrsan, compusã din sapte suflete, locuieste într-o casã de vãlãtuci de lut, neterminatã, undeva la granita între judetele Neamt si Iasi, în comuna Stãnita. Nici mãcar cei din administratia publicã localã Stãnita nu pot spune cu exactitate de ce sat apartin, unii spun de Vlãdnicele, altii de Buzdug, judetul Iasi. Pentru a ajunge la domiciliul oamenilor care trãiesc între hotare, este necesar sã mergi pe jos, din Chicirea, circa sapte kilometri, ceea ce ar însemna circa douã ore de „înotat“ prin noroaie, urcat si coborît pante si apoi strãbãtut de-a „curmezisul“ o pãdure. Cu o cãrutã tractatã de doi cai scurtezi timpul cu circa jumãtate de orã. Cînd am descins la domiciliul lui Adrian si al Elenei Bîrsan, tineri, la 35 si 27 de ani, am fost fericit cã mai întîlnesc oameni, pentru cã, timp de mai bine de o orã, cît cuprindeai cu ochii, „tipenie“. „Ehe! Trece multã vreme pînã mai vine cîte cineva aici la noi. Aici am gãsit pãmînt si am reusit sã ridicãm o casã. Am muncit ca un sclav, sã pot sã am unde sã dorm. ÃŽn afarã de noi, mai la vale cu 200 de metri locuieste mama mea. Sîntem singurele suflete din zonã. Pe bãtrînã au «cãlcat-o» într-o noapte hotii, sã-i fure gãinile. Erau niste mascati, însã am prins de veste si i-am fugãrit. Nu i-au spart decît un geam“, s-a destãinuit Adrian Bîrsan. Am intrat în casa neterminatã, unde, la intrare, pe un perete, troneazã o antenã tip satelit. ÃŽn interiorul cosmeliei, femeia a aprins un bec „chior“, care ne-a dezvãluit conditiile în care dorm cele sapte suflete. O mãsutã micã, douã paturi, o sobã si douã scaune constituie toatã zestrea familiei, alãturi de niste haine aruncate „claie peste grãmadã“. Am aflat si felul în care au reusit sã se racordeze la reteaua de electricitate. „Am crescut o groazã de animale, iepuri, capre, porci, vaci, porumbei, gãini, vedeti doar cã si acum curtea este plinã. Ãsta constituie singurul venit pe lîngã alocatiile celor cinci copii. Am vîndut pe la tîrg, pentru cã am si cãrutã si cai, iar banii i-am strîns si, cînd am avut 80 milioane de lei, am cumpãrat 10 stîlpi de beton. Oamenii de la Electrica Iasi au venit si mi-au tras firele. Am luminã de doar cîteva zile. Voi avea grijã sã adunãm si pentru televizor. Am aflat cã acei stîlpi nu trebuia sã-i plãtesc si cã Electrica a trimis banii aici la Stãnita. Hotii din primãrie i-au fãcut dispãruti“, s-a lamentat Adrian Bîrsan. Referitor la acest aspect, Laurentiu Todireanu a precizat cã suma de 20 milioane de lei a fost un ajutor de urgentã acordat familiei si nu parte din vreo sumã primitã pentru stîlpi. „Nu s-au primit de la E.ON Electrica Iasi nici un ban cu aceastã destinatie. Consiliul Local a aprobat pentru ajutorarea familiei 20 milioane de lei pentru racordarea la curent electric. ÃŽn fond, noi nu avem nici o obligatie fatã de cetãteanul care doreste sã se racordeze la alimentarea cu energie“, a declarat Laurentiu Todireanu, secretarul primãriei Stãnita.
„Fãrã animale am fi morti“
Sotii Bîrsan se descurcã mai greu cu cei doi scolari, care au fãcut naveta, zilnic, pe jos, kilometri buni, la Buzdug, Vlãdnicele si acum la Chicirea. ÃŽn toatã sãrãcia lor, fãrã venituri sigure, acesti oameni supravietuiesc doar prin cresterea animalelor. „Fãrã animale am fi morti. Nu am avea ce mînca. La o adicã, mai vinzi ceva si mai faci si un ban. Este mai greu de circulat. Nimeni nu vine sã te viziteze, n-am mai vãzut medic de ani buni. Cînd au nevoie ne mai cheamã prin bilete sau prin sãtenii care vin la pãdure“, a mai spus capul familiei. Pãmîntul îi înconjoarã din trei pãrti, iar pãdurea din alta. Prin „bãtãturã“ zburdã zeci de gãini si cocosi, iepuri lãsati liberi, cîtiva porci pãscînd în vale, lîngã un firicel de apã. Doi cai, frumosi, nechezau într-un tarc. Sotii Bîrsan si-au scos copiii afarã, sub soarele blînd al iernii. I-au asezat ca pe pãpusi în cãrutã, pentru a „încãpea“ toti mai bine în pozã. ÃŽnvãtat cu traiul aspru de la tarã, Adrian a înjurat birjãreste, cu sete, autoritãtile locale si a încheiat spunînd cã dreptate este doar la Dumnezeu. Am pãrãsit gospodãria familiei Bîrsan si m-au urmãrit multã vreme vorbele lui care au sunat ca o sentintã: „Sîntem aici de strajã la hotare, pînã cînd Cel de sus se va îndura de noi“.
FOTO: Familia Bîrsan, cei mai estici nemteni
|