„Votul uninominal“ - între incultură si populism

Pentru a elimina din start orice bănuială că as fi ipocrit, recunosc că am votat în Parlament „pentru“ ca presedintele Traian Băsescu să poată declansa referendumul în legătură cu asa-zisul „vot uninominal“.
Ba mai mult de atît, am înaintat la Parlament în 2005 un Proiect de lege privind alegerea deputatilor si senatorilor în care sustineam sistemul uninominal.
Proiectul a fost respins în Senat pentru că Guvernul Tăriceanu i-a dat aviz nefavorabil, iar majoritatea de atunci s-a conformat.
Proiectul este interesant si coerent, după cum declara recent o publicatie centrală, interesată să vadă dacă în Parlament s-a miscat ceva pe tema „uninominalului“ în ultima vreme.
Prin sistemul electoral acceptat de o natiune se asigură reprezentarea electoratului prin scrutin proportional, majoritar sau mixt.
În prezent, reprezentarea electoratului se realizează prin scrutin proportional, cu vot pe listă blocată, sistem aplicat în majoritatea tărilor europene.
Prin scrutin proportional se asigură cea mai bună reprezentare, a marii majorităti a electoratului, în Parlamentul României.
Momentul scrutinului este momentul cînd electoratul chemat la urne devine un arbitru activ între fortele politice care se confruntă pentru a acapara puterea.
În opozitie cu scrutinul proportional este scrutinul majoritar, una din modalitătile de realizare fiind alegerile uninominale si nu votul uninominal, cum gresit se utilizează.
Scrutinul uninominal este utilizat în Anglia si în tările colonizate de aceasta în trecut, precum SUA, Noua Zeelandă, Canada, India.
Domnul Emil Boc, presedintele PD si primarul Clujului, bate cîmpii cu gratie cînd reclamă că parlamentarii, încă din 1990, se tot codesc să aplice „votul uninominal“, de parcă aceasta ar fi o practică europeană care ne înghesuie din toate părtile.
Ba mai mult, pretios, doct si turuitor, domnul Boc ne face capul toacă cu „votul uninominal“, argumentînd din belsug cu sofisme care tin loc de logică.
Practica, în cazurile scrutinului uninominal, acolo unde se mai aplică, demonstrează că doar primele două partide ca importantă îsi împart majoritatea mandatelor, restul partidelor obtinînd nu mai mult decît nimic.

„Prin scrutinul uninominal cîstigătorul ia tot“

Dacă s-ar aplica scrutinul uninominal în judetul Neamt, atunci judetul nu ar mai fi o singură circumscriptie, ci ar trebui împărtit în 8 circumscriptii, egale ca număr de alegători, numite circumscriptii uninominale.
În fiecare circumscriptie, din cele 8, fiecare partid va lansa cîte un candidat pentru Camera Deputatilor.
Candidatul clasat primul într-o astfel de circumscriptie va cîstiga mandatul pus în joc, celelalte partide, oricît de multe voturi vor fi obtinut, nu primesc nimic. Prin scrutinul uninominal cîstigătorul ia tot, cei care nu l-au votat pierzînd orice sansă de a fi reprezentati în Parlament.
Să presupunem că într-o circumscriptie uninominală sînt 4 partide care îsi lansează candidatul.
Partidul A obtine 42% din voturi, partidul B obtine 29% , partidul C obtine 18% si partidul D obtine 11%. În acest caz, unicul mandat pus în joc va fi cîstigat de partidul A, celelalte partide neprimind ceva. Astfel, 42% din electorat va fi reprezentat în Parlament, iar 58 % nu va fi reprezentat, deci nu va avea pe cine judeca si sanctiona pentru lipsă de performantă.
Un astfel de sistem nu este democratic. Pentru a îmbina dorinta electoratului de a vota direct persoana, cu necesitatea ca majoritatea votantilor să fie reprezentati în Parlament, consider că modelul scrutinului proportional, actual aplicat, să fie combinat cu votul preferential pe listă. În acest caz, alegătorul nu mai aplică stampila pe lista de partid, ci pe unul din candidatii de pe listă.
Sigur că, într-un astfel de sistem, competitia între candidatii de pe listă se mută din interiorul partidului în circumscriptie si este greu de imaginat cum se vor „bate electoral“ candidatii aceluiasi partid pentru a cîstiga voturi.
Din aceste considerente, dar si din altele, scrutinul proportional este incontestabil mai just decît scrutinul majoritar. Scrutinele proportionale asigură dezvoltarea unor sisteme de cooperare între partide, pe cînd scrutinele majoritare asigură dezvoltarea unui sistem de confruntare politică.
Necesitatea schimbării modului de scrutin intervine, de obicei, în timpul crizelor politice, care antrenează bulversarea electoratului.
În orice caz, alegerea modului de scrutin nu poate fi realizată decît în urma negocierilor dintre principalele partide, ceea ce Traian Băsescu nu a dovedit că a înteles pînă acum.
Prea multă lume îsi dă cu părerea în problema „votul uninominal“, care practic nu există decît alături de „almanahe“.