 Teatrul - o lume a copiilor
Spectacolul „ÃŽn luptã cu TA-GA-TA“ al Teatrului Excelsior din Bucureºti, în regia domnului Ion Lucian ºi-a vãzut mãsura propriei reuºite în reacþia copiilor care au creat un alt spectacol pornind de la cel de pe scenã. Mãrturisesc cã m-am simþit stînjenitã în aceastã dimineaþã pentru cã tot ce s-a petrecut pe scenã a aparþinut în întregime copiilor. Foarte interesant a fost cã în cadrul unui scenariu modern, care se construieºte pe realitãþile secolului XXI, cei mici reuºesc sã descopere coordonatele esenþiale ale poveºtilor clasice cu zmei ºi zîne.
Calculatorul, viaþa însãºi ca un experiment ºtiinþific, o floare întreþinutã artificial într-o eprubetã, într-un cuvînt supertehnologizarea determinã un nou mod de a gîndi ºi de a se comporta al indivizilor. Comunicarea autenticã este înlocuitã prin semne care exprimã aluziv ºi rapid informaþia. Spectacolul vorbeºte în plan general ºi despre o altã problemã, ºi anume dezechilibrul pe care automatizarea excesivã îl produce asupra simþurilor omului, care sînt fragmentate, nemaiputînd funcþiona simultan ºi, deci, unitar. Acesta este cazul în care se aflã personajul Costel, care este incapabil sã înþeleagã ºi sã simtã în afara relaþiilor matematice. Chiar dacã uneori spectacolul are accente ºi tonalitãþi agresive pentru lumea copiilor, au fost introduse însã concepþie scenicã ºi elemente de joc ce se adreseazã direct sensibilitaþii specifice a celor mici, creînd o emoþie ºi un freamãt spontane; elevul care nu-l ajutã pe prietenul sãu decît dacã-i dã ciocolatã, exagerarea ºi mecanizarea ca surse ale comicului, interacþiunea personajelor în trãsãturile lor contradictorii.
Axa centralã a spectacolului o constituie lupta dintre Bine ºi Rãu, reprezentate în acest caz de Liniºtea (ordine, armonie), pe de o parte, ºi Gãlãgie (haos) de cealaltã parte. Confruntarea directã dintre aceste douã tabere imprimã o tensiune permanentã, astfel încît copiii se simt atraºi de imprevizibilul ºi surpriza situaþiei care urmeazã. Ce e important e cã ei îºi însuºesc o atitudine fermã faþã de ceea ce se petrece pe scenã, strigînd în punctul culminant al evoluþiei bãtãliei: „Hai Liniºtea!“. Ceea ce înseamnã cã cele vãzute pe scenã aparþin modului lor de a fi, ei gãsind acum prilejul de a-ºi manifesta deschis opþiunea pentru o idee sau alta, pentru cã aici este important, cred, teatrul pentru formarea copiilor: le oferã o scarã de valori bine conturatã. Astfel, pentru a vedea de ce le-a plãcut copiilor spectacolul, nu trebuia decît sã urmãresc reacþia lor.
Realitatea de pe scenã a devenit atît de mult propria lor realitate, încît ei au devenit parteneri de discuþie pentru actori, rãspunzînd cu francheþe provocãrilor acestora. Reacþiile lor creeazã un supratext, punîndu-se cu naturaleþe „în situaþie“. La un moment dat, cînd se sting toate luminile pe scenã, auzim un bãieþel spunîndu-i fetiþei de lîngã el: „Tu te temi? Eu nu“. ªi nu se teme, pentru cã ºtie cã a venit împreunã cu ceilalþi colegi sã vadã un spectacol pentru copii ºi mai ºtie cã „aºa e în poveste...“
Finalul spectacolului aduce victoria Binelui, extazul copiilor, care aplaudã puternic, dar ºi unele întrebãri din partea mea; ele nu-ºi au locul pentru a fi dezvoltate aici, dar cred cã meritã sã fie notate, pentru cã ele constituie nedumeririle unui om care, timp de doisprezece ani, a fãcut parte din lumea teatrului cu (pentru) copii, ceea ce e cu totul altceva. Poate cã nu am toate datele, dar cred cã se pleacã de la premize greºite: spectacolele pentru copii ar trebui fãcute cu aceºtia, ºi nu de cãtre cei mari. Trebuie scrise piese de teatru originale. La teatrul în care am fost am înþeles un lucru esenþial: toþi copii sînt talentaþi ºi pot juca orice (de ce sã nu credem cã poate exista un Shakespeare al copiilor?).
Depinde de cei care se ocupã de lumea copiilor sã plonjeze în lumea acestora ºi sã adapteze textele modului lor specific de a gîndi ºi de a simþi. Mi-aº dori din tot sufletul ca aceste lucruri sã fie înþelese de cine trebuie, pentru cã o lume adevãratã a copiilor nu poate fi construitã decît de aceºtia, care ar deveni astfel mai fericiþi, mai buni ºi mai sensibili - feriþi de intemperiile societãþii contemporane.
|
Autentificare
