 Victime colaterale ale liceenelor spînzurate
• interviu realizat cu Daniela Suman, directorul Colegiului Naþional Roman Vodã Reporter: Care este starea de spirit din Roman Vodã, dupã tragediile în care au fost implicate douã dintre elevele acestui colegiu?
Daniela Suman: Chiar dacã investigaþiile ºi toate discuþiile care au fost în jurul subiectului aratã cã nu existã legãturã directã între stresul provocat de ºcoalã ºi producerea acestor tragedii, noi, ca instituþie, am fost obligaþi sã intrãm în acest vîrtej. Aº zice, mai curînd, cã am fost „victime colaterale“ ºi ne este foarte greu sã nu recunoaºtem cã ne afecteazã foarte mult, în acest moment.
Rep: Concret, cum stau lucrurile?
D.S.: O parte dintre elevi au rezistat destul de bine ºi au reuºit sã separe aceste acte ale celor douã fete de tot ce þine de ºcoalã; au considerat cã acestea au avut o serie de probleme personale, fie de un anumit gen, ori de exemple care sînt din afara ºcolii, fie probleme în modul de abordare a vieþii. Problemele celor douã fete nu au nici o legãturã cu restul elevilor ºcolii. Unii dintre ei au fost sensibilizaþi de situaþie ºi au privit lucrurile petrecute cu multã compasiune, alþii au rãmas indiferenþi, mai ales cei care nu le-au cunoscut niciodatã.
Rep: ªi care a fost impactul asupra profesorilor?
D.S.: Evident cã profesorii au fost profund marcaþi, pentru cã au fost învinuiþi, în aceastã perioadã, de foarte multe lucruri cu care nu au nici o legãturã! Au fost învinuiþi, pe rînd, de indiferenþã, sau cã fac presiuni asupra elevilor sã înveþe. Am încercat sã explic cã nu profesorii de la Roman Vodã fac presiuni în România. Existã presiuni în sistem, care decurg din necesitatea menþinerii unor standarde înalte, fixate la vîrful sistemului educaþional, iar neexercitarea presiunilor de nici un fel ar însemna, probabil, posibilitatea apariþiei unor eºecuri ale elevilor la examenele naþionale. Am putea fi, ulterior, învinuiþi de incompetenþã. Tot în aceastã perioadã, am întîlnit ºi o altã atitudine: mulþi pãrinþi ai unor elevi foarte buni ai liceului au fost extrem de revoltaþi din cauza tendinþei de a fi învinuitã ºcoala, într-un lucru cu care ea nu are legãturã. Ne-au declarat cã sînt extrem de mulþumiþi de ceea ce primesc aici, ne-au rugat sã nu coborîm standardele ºi sã începem sã cerem mai puþin de la elevi. E delicat sã evaluezi starea profesorilor, în condiþiile în care acest colegiu a fost subiect de presã pe toate canalele, sîntem oameni ºi nu putem sã nu fim sensibili la imaginea pe care o avem.
Rep: Se poate spune cã ºcoala nu ar avea nici o implicare?
D.S.: Nu, niciodatã nu am sã afirm cã toatã lumea este inocentã în liceul acesta, cã toate cadrele didactice sînt perfecte, cã toatã lumea lucreazã extraordinar. Eu nu zic cã nu ar fi ºi cazuri izolate de oameni care, poate, nu ar trebui sã fie în învãþãmînt. Însã, nu avem cazuri de abateri deosebite, ci, probabil, pur ºi simplu oameni mai puþin talentaþi. Nu putem culpabiliza un întreg colectiv, în condiþiile în care, în acesta, existã ºi oameni a cãror abnegaþie în raport cu actul educaþional este exemplarã. De aceea, cred cã, în aceastã poveste, atît elevii, cît ºi profesorii sînt victime colaterale care nu meritã sã treacã prin aºa ceva. ªi pãrinþii sînt afectaþi. Cu toþii încercãm sã gãsim explicaþii, ele sînt cãutate în tot felul de zone, s-a vorbit despre mai multe fenomene: satanism, droguri, lucruri de genul acesta. Dacã este sau nu aºa, doar organele abilitate vor descoperi. Eu nu pot nici sã afirm, nici sã infirm cã aceste lucruri sînt reale. Este foarte posibil sã existe conexiuni de care noi sã nu ºtim. Vreau sã precizez cã nu avem nici capacitatea, nici calificarea de a desfãºura investigaþii complete. Orice semnal pe care l-am primi, evident cã va trebui sã-l comunicãm organelor abilitate sã facã acest gen de cercetãri.
„Aceastã experienþã, fãrã îndoialã, ne-a învãþat pe toþi sã fim mai umani ºi mai atenþi la nevoile celorlalþi“
Rep.: Ce îi sfãtuiþi sã facã pe elevi, profesori ºi pãrinþi, pentru ca sã treacã mai uºor peste urmãrile acestor tragedii?
D.S.: ªi eu, ºi foarte mulþi dintre colegii mei ºi, mai ales, copiii sîntem niºte fiinþe optimiste. Existã mulþi copii foarte luminoºi ºi oameni foarte luminoºi în ºcoalã. Cred cã lucrurile trebuie sã meargã înainte, cã viaþa merge înainte. Nu putem sã afirmãm, în asemenea situaþii, cã deþinem un control absolut asupra lucrurilor. Aici este vorba ºi despre destine individuale. Aceastã experienþã, fãrã îndoialã, ne-a învãþat pe toþi sã fim mai umani ºi mai atenþi la nevoile celorlalþi. Dar trebuie sã ne înveþe ºi cã sînt situaþii în care este inutil sã ne culpabilizãm vis-a-vis de lucruri cu care nu avem de-a face. ªi atunci, sã ne separãm de toate aceste lucruri, sã mergem înainte ºi sã ne revenim la normal, aºa cum eram înainte. Eu cred cã, întotdeauna, un rãu covîrºitor este urmat de un bine proporþional cu rãul produs. Existã un echilibru în viaþã. Consider cã nimic nu va mai fi la fel. Fiecare va simþi nevoia sã abordeze lucrurile sub o formã mai profesionalã. De aceea, cred cã elevii s-ar putea sã iasã mai întãriþi, mai serioºi în abordarea vieþii, mai pricepuþi în a-ºi cãuta drumul în viaþã, iar noi, profesorii, vom încerca, probabil, sã fim mai aproape de sufletul lor ºi sã le înþelegem mai bine nevoile pe care le au.
„Au cãzut victime nevinovate ale situaþiei inclusiv angajaþi din personalul administrativ“
Rep.: Credeþi cã sinuciderile ar putea fi ºi urmarea unei încercãri a fetelor de a atrage atenþia asupra lor?
D.S.: Orice este posibil. Eu am spus tot timpul, zilele acestea, cã se poate specula la nesfîrºit. Atît pot sã spun: ceea ce au fãcut cele douã fete, indiferent care au fost raþiunile lor, a creat atît de mult rãu în jur ºi ele sînt departe de a fi niºte eroine. Au cãzut victime nevinovate ale situaþiei inclusiv angajaþi din personalul administrativ, care sînt, în prezent, sub tratament, în urma ºocului pe care l-au suferit. Cei care au gãsit-o sau au vãzut-o pe fata care s-a sinucis sînt profund marcaþi, încã vãd imaginile, gîndiþi-vã cã a trebuit sã rezolvãm tot felul de lucruri care þin de o anchetã criminalisticã în ºcoalã.
Rep.: ªtiaþi cã una dintre elevele care s-a sinucis a mai avut o tentativã de acest gen?
D.S.: Nu ºtiam. Nu ne-a spus nimeni ºi poate ar fi bine ca atunci cînd un elev este mutat de la o instituþie de învãþãmînt la alta sã vinã, pe lîngã foaia matricolã, ºi cu o fiºã psiho-pedagogicã. Pãrinþii nu vin sã ne spunã cã au un copil cu probleme, ºi asta iatã cã poate deveni o problemã.
Rep.: S-a vorbit mult despre rolul psihologului din ºcoalã...
D.S.: Nu poate fi acesta învinovãþit în nici un fel. Sînt 1.400 de copii doar la Roman Vodã, mai are de supervizat ºi cîteva ºcoli din mediul rural, plus ore la clasã. Nu are timp sã facã interviuri cu toþi elevii. Apoi, dacã un elev este chemat la o primã ºedinþã, aceasta presupune o cunoaºtere preliminarã. Nu se poate pune un diagnostic dupã prima ºedinþã. Atunci, unii copii nu mai vin la a doua pe, considerentul cã „am fost la psiholog ºi nu m-a prea ajutat“.
Rep.: ÃŽn altã ordine de idei, au existat „antecedente“ legate de droguri sau de satanism la Roman Vodã?
D.S.: Nu. Pînã la acest moment, nu pot sã vã spun cã am discutat, vreodatã, în acest liceu despre astfel de probleme. E drept cã sînt aici de doar ºapte luni, dar nici cînd am preluat funcþia de la domnul Stan, dînsul, care mi-a oferit foarte multe informaþii despre liceu, nu a vorbit niciodatã despre aºa ceva. Acum, multã lume, pe fondul a ceea ce s-a întîmplat, zice cã pe o bancã era un simbol, dar nu pot sã zic cã e un fenomen extins, cã pe toate bãncile sînt simboluri. Apoi, profesorii pot sã aibã probleme în a identifica sau a descifra un astfel de simbol. Bun, ºi dacã îl vezi, poate sã fie o chestiune serioasã ceea ce de obicei nu este, sau poate sã fie o modã, din teribilism. Sã ne amintim cã, la un moment dat, au apãrut zvastici fãcute de copii pe pereþii blocurilor, dar asta nu înseamnã cã poþi sã spui cã, în acea comunitate, existã un grup puternic de naziºti.
|
Autentificare
