 „Pãrintele Iustin este ºi va rãmîne în sufletele noastre ca un mare duhovnic român“
• pe adresa de e-mail a cotidianului Monitorul continuã sã soseascã mesaje de susþinere pentru pãrintele Iustin Pîrvu, de la Mãnãstirea Petru Vodã • tulburaþi, oamenii îºi îndreaptã semnele de întrebare cãtre capii Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei • „Ori se vrea scindare în Bisericã? Ori cineva se teme cã-i scade autoritatea fiindcã nu i se dã ascultare...“, se spune în unul dintre mesaje • „Acest spontan interes nici mãcar nu poate ascunde faptul cã nu grija pentru starea pãrintelui Iustin ºi a obºtii sale este mobilul pogorîrii din înaltul Mitropoliei, ci vãdite interese nu întru totul ortodoxe!“, este un pasaj dintr-un alt mesaj • Articolele publicate în ziarul Monitorul, în care am prezentat schimbarea din stãreþie a pãrintelui Iustin Pîrvu, de la Mãnãstirea Petru Vodã, continuã sã suscite interes. Pe adresa noastrã de e-mail continuã sã soseascã mesaje de la persoane care au avut ocazia sã se afle în preajma acestui preot dãruit de Dumnezeu cu harul înþelepciunii ºi cu o mare iubire pentru aproape, duhovnic pentru credincioºi din toatã þara, dar ºi dintre cei plecaþi în strãinãtate.
Nedumeriþi ºi tulburaþi sufleteºte, cei care ni s-au adresat cautã explicaþii, pun întrebãri legate de conjunctura în care a avut loc aceastã schimbare, la care îºi dau ºi rãspunsul, gãsind cã este rezultatul intereselor celor de la vîrful Mitropoliei Moldovei ºi Bucovinei. Mai mult decît orice, însã, ei cer aflarea adevãrului din spatele „tãcerii“ care s-a aºternut peste acest caz care a provocat tulburare nu doar în Neamþ, ci ºi peste graniþele þãrii. „Legea tãcerii de care scrieþi (se face referire la articolul „Legea tãcerii“, la Mãnãstirea Petru-Vodã, publicat pe 6 aprilie a.c. - n.r.) nu este decît legea pãcii creºtine ce fiecare creºtin bun o þine ºi mai ales acum în Postul Sfintelor Paºti. Ar trebui sã vã întrebaþi ce cautã Mitropolia cu schimbãri de genul acesta tocmai acum în Postul Mare, cînd e timp de pocãinþã, de pace, de smerenie ºi nu de înscãunãri... ªi ce cautã poliþia în acest caz? Care ºi în monahism ascultarea este pînã la pãcat... Cu alte cuvinte, faceþi sãpãturi ca sã daþi de adevãr...“, este unul dintre aceste mesaje.
„Obºtea este primul elector, fiind cea mai îndreptãþitã prin cunoaºterea celui pe care-l aleg conducãtor“
„Din nou, este evident cã atributul de masã manipulabilã a poporului prea credul în toatã acurateþea bunei lui credinþe, se constituie în obiectul unei strategii a acelei epoci de tristã amintire, stare experimentatã ºi cu rezutate probate.
Sînt întrebãri simple ºi logice al cãror rãspuns scoate la ivealã absurdul argumentelor cu care se încearcã a adormi conºtiinþele treze ale trezvitorilor încã în viaþã, cu care se încearcã a face din dragostea pînã la sacrificiu pentru omul lui Dumnezeu, o faptã a neascultãrii... Deci întreb:
Oare sînt legende paginile întregi care copleºesc puterea de suportare omeneascã cu evocarea suferinþelor suportate zi de zi, ºaptesprezece ani de cãtre acest neputincios acum pãrinte Iustin? Oare puþini sînt cei care ºi-au pus oasele la temelia bisericilor pentru care nu a iconomisit Domnul ca pentru acest pãrinte Iustin, care iatã-l acum socotit neputincios. Oare nu om a fost acela care a ieºit biruitor din locul acela care simula iadul? Ba bineînþeles cã este acelaºi om! ªi-atunci, dacã Domnul a hotãrît astfel la ceasul cînd alþii au cãzut ca spicele, oare va fi acum neputincios Însuºi Domnul sã-l întãreascã, sã-l apere, sã-l sfatuiascã, la tot lucrul bun, mîntuitor pentru el ºi pentru pãstoriþii lui? Nicidecum!
Apoi, întreb: de ce atîta bunãvoinþã abia acum, dupã ce 16 ani nimeni din mai marii clerului n-a vrut sã ºtie sau sã se ºtie despre pãrintele Iustin ºi obºtea sa. Acest spontan interes nici mãcar nu poate ascunde faptul cã nu grija pentru starea pãrintelui Iustin ºi a obºtii sale este mobilul pogorîrii din înaltul Mitropoliei, ci vãdite interese nu întru totul ortodoxe! Niciodatã, în anii ãºtia de existenþã modestã ºi cuminte, cînd cei care au venit la Petru Vodã au contribuit cu puþinul lor, sau cu darul lor la, spre exemplu, pictarea bisericii aºa cum nu mai este o alta în þarã, la dotarea mãnãstirii sau cu alte fapte binecuvîntate, negreºit, toþi, au fãcut acestea spre slava lui Dumnezeu ºi pentru pãrintele Iustin! Niciodatã mai marii clerului n-au trimis un cuvînt de bunãvoinþã, de binecuvîntare, de înþelegere, de mîngîiere...
Dintru începuturi, din cîte ºtiu, în monahism, stareþul este un simbol mobilizator, un susþinãtor al duhului obºtii spre cele lucrãtoare pentru viaþã veºnicã ºi nu un simplu administrator care dacã nu absolvã examenul de capacitate decade din funcþie!
ªi iarãºi, sã fim serioºi: dacã pãrintele urmãrea sã-ºi invalideze potenþialul de stareþ, se grijea cu înþelepciunea datã de starea de rugãciune, sã aºeze lucrurile din timp, astfel ca nici obºtea sa, nici ceilalþi care-l cunosc ºi-l iubesc sã nu considere acesta ca un lucru nefiresc, ci dimpotrivã o voire la vreme potrivitã. Obºtea este primul elector, fiind cea mai îndreptãþitã prin cunoaºterea celui pe care-l aleg conducãtor, iar acceptarea de cãtre episcopul locului vine doar sã întãreascã aceastã alegere, nicicum nu poate fi canonicã o impunere de stareþ. ªi-apoi, în istoria monahismului existã exemple de stareþi care ºi-au împlinit misiunea de pãstorire desãvîrºitã, chiar fiind plini de neputinþe trupeºti!“
„La bãtrîneþea înþelepciunii Pãrintelui Iustin nu vor putea ajunge...“
„Am fost martorul evenimentelor. Nu sunt deformãri în cele prezentate. Mai trist este cã ungerea noului stareþ s-a fãcut, se pare, în intervalul de timp cît înalþii de la Iaºi aºteptau mascaþii pentru a fi protejaþi la plecare.
Opinia mea este cã se ºtia la nivel înalt cã înlocuirea pãrintelui Iustin va genera nemulþumiri în rîndul credincioºilor ºi, cu toate astea, s-a forþat numirea altui stareþ fãrã a prezenta argumente credibile pentru populaþie. Momentul ales pentru înlocuirea stareþului aratã cã au primat interesele administrative riscîndu-se cu bunã ºtiinþã pata ce se va arunca peste credinþa ortodoxã ºi organizarea monahalã în Postul Paºtelui“.
„Numele meu este Ilina Petriºor Ovidiu, sînt profesor de religie la Colegiul Naþional Elena Cuza din Craiova ºi mã adresez în calitate de ucenic (nevrednic) al pãrintelui Iustin care, dupã cît ºtiþi, trece prin momente deosebit de grele.
Eu îl cunosc pe pãrintele de peste 10 ani ºi încã mã spovedesc la sfinþia sa. Nu am stofã de apãrãtor al unui sfînt, dar consider cã este de datoria mea sã lupt pentru adevãr. Aº dori ca ºi dumneavoastrã sã mã sprijiniþi în acest demers. (...) Eu însumi am luat parte la miºcarea de revoltã, despre care s-a scris în Monitorul de Neamþ ºi în România Liberã. Lumea este confuzã, crezînd cã pãrintele este cel care a înaintat «demisia», lucru fals, însã pãrintele nu poate sã nu «asculte» de mitropolitul Daniel ºi sã dea o pildã de neascultare. (...) Vã daþi seama? Parcã îi vãd pe cei de la mitropolie cum s-au ascuns de frica oamenilor în chilia pãrintelui ºi cum îl sileau cu vorbe dure pe pãrintele sã iasã afarã în ploaie (a plouat puþin cu grindinã) sã potoleascã mulþimea, în timp ce ei stãteau ca laºii“.
„Zguduitor articolul dvs. E trist cã în Postul Mare se întîmplã aºa ceva. Dar totul e cu îngãduinþa Domnului... Pãrintele Iustin este ºi va rãmîne în sufletele noastre ca un mare duhovnic român, indiferent de cei care gãsesc motiv cã e... prea bãtrîn... Le va veni ºi lor rîndul sã îmbãtrîneascã ... dacã nu sînt, deja, peste 50 ani... Dar la bãtrîneþea înþelepciunii Pãrintelui Iustin nu vor putea ajunge... Sã ne rugãm Domnului pentru unire ºi iertare... Important e cã dvs. ºi credincioºii au dovedit unire în faþa celor care l-au dat jos pe pãrintele... ºi mai mult decît atît, iubirea nepreþuitã cu care e înconjurat marele nostru duhovnic, pãrintele Iustin“.
„Faceþi foarte bine sã îl sprijiniþi pe pãrintele Iustin; locuiesc în Italia ºi sînt indignat de deciziile luate de mai-marii Bisericii. Sînt de acord cu dvs. ºi cu cei ce îl susþin“.
|
Autentificare
