Din ciclul „Basmele pietrenilor“ (I). Măturoiul de argint
A fost odată, ca niciodată, pe cînd era bunica fată și hîrtia creponată, un tipograf silitor, băiat muncitor, săritor și plin de umor. Glumind într-o doară, s-a gîndit să sară din tipografie, în politichie, să evolueze și să gestioneze alte linotipuri și alte tertipuri, căci simțea în sine, că poate fi bine atît pentru el, cît și la șeptel. Astfel, s-a lăsat fotografiat și încrăvătat, pe stîlpi afișat, la panouri dat, căci simțea un har, de om gospodar. Cu sau fără stare, fini și verișoare, nepoți și nepoate, fără a socoate alte rubedenii, alte cumetrenii, au umplut, se pare, secții de votare și, dintr-o suflare, l-au ales primare. Vis-à-vis de Turnul cu ceasul stricat, iată, tipograful a muncit la stat. Și s-a pus pe treabă și-a făcut de toate, a-învățat săracul și mersul pe coate, a schimbat partide, s-a bătut cu vîntul, a-învățat vorbirea, tactul și cuvîntul, s-a făcut manager și-a luat P.C., a mers la TV-uri, transpirînd, „șî ci?“, fiindcă, peste alta, una este bine: pentru Piatra Neamț, totul se cuvine. Umbla printre oameni, era popular, chiar stătea cu dînșii ținînd un pahar, la audiențe nu erai oprit, basmu'-acesta, frate, pare infinit… Culmea carierei, de primar de-oraș, a fost tot o glumă, de lîngă făraș, măturoiul care, niște cațavenci, i l-au dat drept premiu, nu, n-a fost un clenci! Chiar a fost de bine: un oraș model, străzile-asfaltate, taxă pe cățel, piețele curate, la ștrand un bordel, rromii în Speranța și-înfrățiri cu Franța, Anul Nou în piață, o Sirenă-n față, chiar dacă-i mai mică, lui Ștefan nu-i strică. (Nu uităm, nu noi, acel mușuroi, cu ceas digital, chiar senzațional, cu cascadă mică care nu mai strică acest kitsch total, dar municipal).
Ajunși la acest punct culminant al basmului, respectiv la gratularea municipiului Piatra Neamț cu premiul „Măturoiul de argint“, oferit de către „Academia Cațavencu“ celui mai curat oraș din țară, gîndurile noastre actuale sînt umbrite de o tristețe iremediabilă. Parcă, niciodată, Piatra nu a fost așa de bombardată. Și, se pare că nu mai avem scăpare. Am urmărit, spre bun exemplu, cu sufletul la gură, repararea intersecției Orion. A durat mult și s-a făcut prost. O adevărată bătaie de joc. O cîrpoceală de om puturos. De ceva vreme, sub directa supraveghere a primarului municipiului Piatra Neamț, venit cu elicopterul de la Primărie, se repară bulevardul Decebal (e o glumă, nu o luați în serios!), se fac și se desfac borduri și se tot montează scheletele pentru gunoiul ecologic (cam de o jumătate de an), o adevărată palmă dată nesimțiților care caută prin gunoaie o bucată de pîine. Despre alte artere de circulație, o să ne spuneți dumneavoastră. Presa locală, pe pagini întregi, color, a prezentat proiecte cu centrul orașului și ceva peluze, a făcut concurs cu numele gondolei și multe altele, mai concrete, la parterele blocurilor. De asemenea, săptămînal, stimați pietreni, vi se acordă audiențe TV, ceea ce vă scutește de folosirea civilizatelor parcări cu plată din centru, întrucît, dacă veniți în audiență la Primărie, trebuie să faceți un CAR. În fine, este bine că ne-am amuzat copios la emisiunea „Vacanța Mare“, care, se pare, tot cu Ștrandul nostru municipal are ceva atașare. Salutare!
|