Din ciclul „Basmele pietrenilor“ (I). Măturoiul de argint

A fost odată, ca niciodată, pe cînd era bunica fată şi hîrtia creponată, un tipograf silitor, băiat muncitor, săritor şi plin de umor. Glumind într-o doară, s-a gîndit să sară din tipografie, în politichie, să evolueze şi să gestioneze alte linotipuri şi alte tertipuri, căci simţea în sine, că poate fi bine atît pentru el, cît şi la şeptel. Astfel, s-a lăsat fotografiat şi încrăvătat, pe stîlpi afişat, la panouri dat, căci simţea un har, de om gospodar. Cu sau fără stare, fini şi verişoare, nepoţi şi nepoate, fără a socoate alte rubedenii, alte cumetrenii, au umplut, se pare, secţii de votare şi, dintr-o suflare, l-au ales primare. Vis-à-vis de Turnul cu ceasul stricat, iată, tipograful a muncit la stat. Şi s-a pus pe treabă şi-a făcut de toate, a-învăţat săracul şi mersul pe coate, a schimbat partide, s-a bătut cu vîntul, a-învăţat vorbirea, tactul şi cuvîntul, s-a făcut manager şi-a luat P.C., a mers la TV-uri, transpirînd, „şî ci?“, fiindcă, peste alta, una este bine: pentru Piatra Neamţ, totul se cuvine. Umbla printre oameni, era popular, chiar stătea cu dînşii ţinînd un pahar, la audienţe nu erai oprit, basmu'-acesta, frate, pare infinit… Culmea carierei, de primar de-oraş, a fost tot o glumă, de lîngă făraş, măturoiul care, nişte caţavenci, i l-au dat drept premiu, nu, n-a fost un clenci! Chiar a fost de bine: un oraş model, străzile-asfaltate, taxă pe căţel, pieţele curate, la ştrand un bordel, rromii în Speranţa şi-înfrăţiri cu Franţa, Anul Nou în piaţă, o Sirenă-n faţă, chiar dacă-i mai mică, lui Ştefan nu-i strică. (Nu uităm, nu noi, acel muşuroi, cu ceas digital, chiar senzaţional, cu cascadă mică care nu mai strică acest kitsch total, dar municipal).
Ajunşi la acest punct culminant al basmului, respectiv la gratularea municipiului Piatra Neamţ cu premiul „Măturoiul de argint“, oferit de către „Academia Caţavencu“ celui mai curat oraş din ţară, gîndurile noastre actuale sînt umbrite de o tristeţe iremediabilă. Parcă, niciodată, Piatra nu a fost aşa de bombardată. Şi, se pare că nu mai avem scăpare. Am urmărit, spre bun exemplu, cu sufletul la gură, repararea intersecţiei Orion. A durat mult şi s-a făcut prost. O adevărată bătaie de joc. O cîrpoceală de om puturos. De ceva vreme, sub directa supraveghere a primarului municipiului Piatra Neamţ, venit cu elicopterul de la Primărie, se repară bulevardul Decebal (e o glumă, nu o luaţi în serios!), se fac şi se desfac borduri şi se tot montează scheletele pentru gunoiul ecologic (cam de o jumătate de an), o adevărată palmă dată nesimţiţilor care caută prin gunoaie o bucată de pîine. Despre alte artere de circulaţie, o să ne spuneţi dumneavoastră. Presa locală, pe pagini întregi, color, a prezentat proiecte cu centrul oraşului şi ceva peluze, a făcut concurs cu numele gondolei şi multe altele, mai concrete, la parterele blocurilor. De asemenea, săptămînal, stimaţi pietreni, vi se acordă audienţe TV, ceea ce vă scuteşte de folosirea civilizatelor parcări cu plată din centru, întrucît, dacă veniţi în audienţă la Primărie, trebuie să faceţi un CAR. În fine, este bine că ne-am amuzat copios la emisiunea „Vacanţa Mare“, care, se pare, tot cu Ştrandul nostru municipal are ceva ataşare. Salutare!