 Credincioºii sãrbãtoresc Înãlþarea Domnului
Credincioºii ortodocºi sãrbãtoresc, astãzi, 1 iunie, „ÃŽnãlþarea Domnului“ sau „Ispasul“, sãrbãtoare strîns legatã de data la care este prãznuitã ÃŽnvierea Mîntuitorului, deoarece, invariabil, aceasta „cade“ la 40 de zile de la Paºte. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a venit pe pãmînt luînd chip de om, din voia Celui Preaînalt, ca semn al iubirii faþã de omul pe care, astfel, a dorit sã-l elibereze din robia întunericului. La vîrsta de 33 de ani, El S-a înãlþat la Ceruri, în împãrãþia Tatãlui cel plin de slavã veºnicã ºi nepieritoare. Aºa a împlinit Mîntuitorul vorbele proorocilor, înãlþarea la Cer constituind o nouã mãrturie legatã de faptul cã Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Mai mult, odatã cu acest moment, El a dat apostolilor, ºi, prin ei, nouã, celor ce mãrturisim întru numele lui Dumnezeu, o altã fãgãduinþã, anume aceea legatã de a doua Sa venire, despre care, aºa cum scrie Sfînta Evanghelie (Matei 24, 36), „nimeni nu va ºti cînd va fi aceasta, nici îngerii ºi nici chiar Fiul, ci numai Tatãl“. Pentru cei care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi slãvesc numele Lui, prin post ºi rugãciune, prin smerenie ºi milostenie, taina celei de-a doua veniri pe pãmînt a Fiului, care s-a lãsat rãstignit pentru mîntuirea pãcatelor noastre, nu înseamnã decît un motiv permanent de închinare. Aºa au fãcut ºi Apostolii, dupã ce i-au ascultat pe cei doi îngeri, care le-au vorbit îndatã dupã ÃŽnãlþare.
Preoþii spun cã rugãciunile noastre ºi cererile smerite de iertare a pãcatelor trebuie înãlþate la Ceruri cu aceeaºi rîvnã, mereu, trãind în curãþenie sufleteascã fiecare zi ºi fiecare clipã, ca ºi cum acestea ar fi ultimele dinaintea întîlnirii cu Hristos. „Fãcînd astfel, mare comoarã va lua cu sine acela care nu va conteni sã se roage, iar, de va avea timp, chiar ºi în ceasul al XII-lea, fericit va fi pãcãtosul care se va cãi de pãcatele sale ºi se va-ntoarce în turma pãstoritã de Cel care, la ceasul Marii Judecãþi, va pune în balanþã faptele noastre. Aºadar, pilda sãrbãtorii de astãzi ne îndeamnã sã ne asemuim ucenicilor Marelui ÃŽnvãþãtor, adicã, sã venim, mereu, «cu bucurie mare» în Biserica lui Iisus, ca, acolo, sã ne închinãm Lui, sã-L cinstim ºi sã-L rugãm sã ne dãruiascã toate cele ce sînt de folos vieþii noastre trupeºti ºi sufleteºti. Pentru aceasta, demne de aducere necontenitã aminte stau cuvintele de încurajare adresate Apostolilor (Matei 28, 20), cãrora Iisus Hristos le spunea «Iatã, Eu cu voi sînt în toate zilele, pînã la sfîrºitul veacurilor», sfîrºit despre care nimeni nu va ºti vreodatã în care ceas al vieþii sale îi va fi dat“, a menþionat preot Ciprian Cloºcã, inspector eparhial.
Prin bogata sa semnificaþie, sãrbãtoarea ÃŽnãlþãrii Domnului mai prilejuieºte, la români, comemorarea tuturor celor care s-au dãruit neamului, pînã la sacrificiul suprem, fiind recunoscutã în calendar drept „Ziua eroilor“. La aceastã datã mirenii ºi preoþii se adunã laolaltã, în locurile închinate înaintaºilor care ºi-au jertfit viaþa, pentru a comemora ºi a slãvi numele eroilor neamului.
|
Autentificare
